Regizorul Cristian Hadji-Culea pune în scenă, în premieră pe țară, textul curajos al autoarei ucrainene Sasha Denisova, Haga. Ideea de fond e judecarea lui Putin și a acoliților săi pentru crime de război, la Tribunalul de la Haga. Această idee reprezintă de fapt rodul imaginației unei fete din Mariupol (interpretată de Diana Roman). Orice altă abordare, altfel decât visul de dreptate al unui adolescent orfan care-a suferit, ar fi fost dificilă din cel puțin câteva motive: războiul Ucrainei cu Rusia e încă în plină desfășurare, iar diplomația adulților e incapabilă să spună lucrurilor pe nume, asemenea unui copil. Mai mult poate decât un adult, o adolescentă căreia i-a fost răpită viața (moartea celor dragi, distrugerea școlii și per ansamblu schimbarea brutală a modului ei de viață) are o imaginație teribilă, când vine vorba de pedepsirea vinovaților. Toate acestea sunt transpuse cu mijloacele spectacolului într-un proces imaginar cu avocat al acuzării (Haruna Condurache) și avocat al apărării (Cosmin Maxim), ambii imbatabili, prin faptul că nici unul dintre cei doi nu a pierdut vreodată un proces, dar care capitulează deopotrivă la un moment dat, depășiți de situație.
Momentele cu inculpații care-și expun versiunea, apărându-l până la capăt pe
Putin sau dimpotrivă trădându-l, mai exact procesul ca atare este fragmentat de
interludii grotești (cum ar fi momentul cu Lacul
Lebedelor, cel al pedepsirii căpeteniei cecenilor sau cel cu soldații ruși
mutilați de pe urma războiului). În același timp, proiecțiile, momentele
muzicale și parodia din interludiile ce fac legătura dintre scene contribuie la
scoaterea spectacolului de pe făgașul ce documentează un posibil proces, fie și
presărat cu rezultatul imaginației copilului în mintea căruia s-a declanșat. Există
inevitabil în spectacol chestiuni care țin de documentare cu privire la război
(modul îngrozitor în care au murit ucraineni civili, nepotrivirile dintre
declarațiile lui Putin, cum că ar salva Ucraina de neonaziști și dezastrul
creat, ravagiile produse de soldații ruși care au prădat casele civililor
ucraineni, ca să nu mai vorbim de bombardamente, de carnagiul uman și
distrugerea instituțiilor și a locuințelor etc.) și lucrurile pe care și le
imaginează protagonista, fata dornică de dreptate. Piesa de teatru însăși e
construită prin acest fin balans între realitate și imaginar.
Dintre mijloacele regizoral-actoricești folosite, aș aminti compozițiile
foarte puternice, pentru a crea caractere credibile (de altfel, există și măști
cu poza celor vizați în realitate, Putin, Valentina Matvienko, Margarita
Simonian, Ramzan Kadîrov, Evgheni Prigojin, Serghei Șoigu, Serghei Surovikin,
Vladislav Surkov, Nikolai Patrușev, Iuri Kovalciuk) sau momentele menite să
intrige (dedublarea lui Putin, înglobând și Biserica, apoi punerea semnului
echivalenței între Putin și Rusia, elemente ale elucubrațiilor dictatorului
prezente în orice discurs public, foarte plastic exprimate prin intermediul
artei spectacolului). Peste toate, vocea Dianei Roman este extrem de percutantă,
contribuind la conștientizarea de către public a dramei prin care trece poporul
ucrainean.
În ciuda satirei ori a compozițiilor excesive, spectacolul nu depășește o
anumită zonă de confort, în sensul că nu caută să fie șocant cu orice preț, e
în mod paradoxal, date fiind scenele enumerate, destul de cuminte, așezat, nu
iese din matcă, poate fi vizionat în scop educativ de spectatori de orice
vârstă. Lucru care nu se poate spune și despre actorii al căror elan își iese
din matcă – talentul Petronelei Grigorescu e aplaudat la scenă deschisă,
efervescența lui Ionuț Cornilă în rol de compoziție e amețitoare, cameleonismul
Mălinei Lazăr (impersonându-l pe Putin), deși ne-am dori parcă să joace mai
mult, e răvășitor, histrionismului lui Răzvan Conțu se manifestă și prin faptul
că e capabil de roluri multiple, diferite ca tonalitate, versatilitatea Adei
Lupu atrage privirile spectatorilor, dezlănțuirea lui Dumitru Georgescu
constituie un moment foarte bun, capacitatea de a genera umor grotesc, macabru
a lui Andrei Sava e impresionantă ș.a.m.d. Toate calitățile actorilor ieșeni
sunt contrapunctate, în cadrul echipei, de temperanța și delicatețea Doinei
Deleanu, de sobrietatea de bun augur a lui Horia Veriveș, de frământarea nu
lipsită de moderație a lui Adi Carauleanu, de spiritul ironic și ilariant al
lui Daniel Busuioc etc. Întreaga echipă de actori a Naționalului ieșean, indiferent
că joacă pe un apropiat al lui Putin, pe Putin însuși sau un simplu soldat
funcționează armonios și depune mult efort și seriozitate la reușita
proiectului.
(Haga de Sasha Denisova, regia:
Cristian Hadji-Culea, adaptare și versuri: Florin Lăzărescu, distribuția: Diana
Roman, Petronela Grigorescu, Ada Lupu, Doru Aftanasiu, Daniel Busuioc, Ionuț
Cornilă, Dumitru Năstrușnicu, Dumitru Georgescu, Horia Veriveș, Adi Carauleanu,
Mălina Lazăr, Haruna Condurache, Cosmin Maxim, Răzvan Conțu, Andreea Boboc,
Robert Agape, Radu Homiceanu, Doina Deleanu, Catinca Tudose, Radu Ghilaș,
Andrei Sava, scenografie: Dragoș Buhagiar și Andrada Chiriac, video design:
Andrei Cozlac, muzică: Mihai Cornea, premiera: 5 septembrie 2024, Sala Mare, Teatrul
Național Iași)
https://dyntabu.blogspot.com/2024/09/haga.html
