Pe de o parte, persona corespunde idealului eului nostru, iar pe de altă parte, se referă la felul în care credem că vor să ne vadă ceilalți.
Noi refulăm ceea ce nu corespunde imaginii ideale pe care
o avem despre noi. Aceste aspecte constituie umbra. Umbra adică ceea ce nu
putem accepta la noi, acele aspecte pe care nu le putem asuma.
Dacă persona e ceea ce arătăm lumii din personalitatea
noastră într-o anumită situație relațională, cum ne afișăm, acele aspecte ale
personalității noastre care vrem să fie văzute și acceptate de ceilalți, umbra
e ceea ce ascundem sub masca adaptării convenționale, de cele mai multe ori
omul care iese la iveală așa cum este el, fără văluri false și alte mijloace de
înfrumusețare.
De fiecare dată când un om întruchipează umbra noastră,
apare o dinamică relațională ciudată, resimțim față de respectiva persoană o
respingere vehementă. Și totuși, ne ciocnim mereu unul de celălalt, nu ne putem
ocoli și de obicei avem sentimentul că ne pasă de acest om. Astfel că frații de
umbră ajung să se împrietenească. Ajung să accepte că celălalt reprezintă
valori diametral opuse propriilor valori și astfel învață să accepte umbra,
fără să îi conteste valoarea.
Aproape fiecărui personaj din Zi de bucurie îi corespunde o soră sau un frate de umbră care
întruchipează trăsăturile pe care principalul le repudiază la sine ori la
ceilalți, iar secundarul le posedă prin excelență. Astfel că, dacă Altă mamă/Tatiana
Ionesi are o persona extrem de reușită (acceptare, înțelegere, îngăduință), O
mamă/Pușa Darie întruchipează toate trăsăturile de umbră ale acesteia dintâi (intoleranță,
lipsă de înțelegere ori îngăduință). La fel, Un eu/Răzvan Conțu este fratele de
umbră al Altui eu/Cosmin Maxim, motiv pentru care cele două personaje ajung să
fie împreună. Solar, carismatic, temperamental, Alt eu ascunde trăsăturile de
umbră pe care le regăsim la prietenul său, Un eu – senzualitate exacerbată, visceralitate,
incapacitatea de a fi pe de-a întregul prezent într-o situație sau lângă cei
dragi. La fel, regăsim cel mai probabil la O soră/ Mălina Lazăr trăsături de
umbră pe care Altă soră/Andrei Sava le expune: bovarism, instinctivitate,
pasionalitate. Mai concret, Alt orfan/Luca Gumeni expune trăsăturile de umbră
ale fratelui său, Un orfan/Dumitru Georgescu, e rujat strident și-i împrumută
maieul, iar Altă Orfană/Oana Sandu manifestă la un moment dat un comportament erotic
față de fostul soț al surorii sale de umbră, având o persona impecabilă, până
în punctul în care-și pierde cumpătul, O orfană/Haruna Condurache. Nu
întâmplător spectacolul are două părți, dintre care în prima actorii sunt
îmbrăcați în negru, iar în a doua vestimentația lor reprezintă o explozie de
culoare.
Întâlnirea personajelor de umbră cu propria persona
reprezintă prilejul unor micromonologuri care izbucnesc din replicile pe care
și le dau între ele, micromonologuri constituite din cuvinte, soluții
regizorale (cineva decojește sau mușcă dintr-o portocală etc.), coregrafie și muzică.
Exemplară în acest sens e omniprezența în scenă a Unui eu/Răzvan Conțu. Acesta
alege să se distanțeze atât de familie, cât și de prietenul lui, însă regizorul
decide să-l mențină pe cel dispărut undeva departe în umbra surorii sale, dar
mai ales a fratelui său de umbră, iubitul său. Răzvan Conțu, jucând impecabil,
se oglindește în problemele tuturor celor prezenți în scenă (respingere,
renunțare, incapacitatea de a avea copii), personajul său preluând foarte multe
poveri emoționale.
Spațiul scenic este și el împărțit în două de malul apei,
o zonă intermediară între principal, prim-plan, și secundar, plan secund unde
personajele își continuă periplul între persona și umbră (foarte multe acțiuni
simultane însuflețesc atât spațiul scenic, cât și acest plan secund). Acest mai
al apei pare că stabilește un orizont, o linie de demarcația între a fi și
neant. Este zona de unde se pot vizualiza teama de abandon a unui prunc în
burta mamei, dar și răsăritul.
Existența bucuriei din final nu e doar despre împăcare și
speranță, ci și despre acceptarea propriei umbre. Dacă înțelegem că nu suntem
perfecți și dacă ne acceptăm propria fragilitate devenim în același timp mai
autentici, mai vii.
(Zi de bucurie
de Arne Lygre, regie și univers sonor: Radu Afrim, distribuția: Pușa Darie,
Tatiana Ionesi, Răzvan Conțu, Cosmin Maxim, Mălina Lazăr, Ionuț Cornilă, Ada
Lupu, Livia Iorga, Dumitru Georgescu, Luca Gumeni, Andrei Sava, Dumitru
Năstrușnicu, Daniel Busuioc, Haruna Condurache, Oana Sandu, Miruna Sticea,
Emilian Ilie, Alice Veliche, scenografia: Anna Kupás, coregrafia: Alice
Veliche, data vizionării: 8 decembrie 2024, Sala Teatru la Cub, Teatrul
Național ”Vasile Alecsandri” din Iași)
https://dyntabu.blogspot.com/2024/12/lumina-si-umbra-in-zi-de-bucurie.html
