Jean Teulé, Magazinul de sinucideri, Editura
Allfa, Colecția Strada Ficțiunii, Contemporan, 2011
Cartea
romancierului francez Jean Teulé face parte dintr-o nouă colecție apărută anul
acesta la Editura Allfa, e vorba de Strada Ficțiunii. Fiecare volum al acestei
colecții poartă unul dintre cele trei însemne, Clasic, Contemporan sau
Bestseller, invitînd cititorii să-și conceapă propriul traseu, stabilindu-și
din forme circulare, pătrate sau dreptunghiulare propriul edificiu cultural pe ”strada
ficțiunii”.
Pe lîngă scris, Jean
Teulé a făcut televiziune și cinema și benzi desenate, totul cu o pasiune
egală. Noutatea acestui scurt roman rezidă în modul în care este construit, conținînd
fragmente de versuri din Florile răului de
Charles Baudelaire, din poemele lui
Louis Aragon, transpuse sub formă de proză, și din eseul lui Antonin Artaud Van Gogh,
sinucisul societății, integrate perfect în economia textuală, fără a fi
semnalate în vreun fel.
O bucată superbă
aparținînd prozei fantastice, stranie și plină de candoare în același timp. Ar
putea reține atenția pentru realizarea unui interesant scurt metraj. Și nu
numai.
În modul cel mai
concret cu putință, magazinul de sinucideri etalează cel mai ingenios și
fantezist instrumentar pentru a-ți pune
capăt vieții, de la grosierul ștreang, la lama de ras ori glonte, și pînă la
sofisticatul cockteil Moș Ene pregătit
cu iscusință de Doamna Lucrèce Tuvache, proprietara magazinului, alături de soțui ei Mishima Tuvache, din
mătrăgună, jeleu funest și suflarea-deșertului, care te ucide neîntîrziat, fie
că-l bei, inhalezi sau doar atingi. Iar dacă îți dorești o moarte artistică,
mai există varianta mărului lui Turing sau seppuku. Pentru bunul mers al
magazinului de sinucideri își mai dau concursul fiul anorexic și deprimat al
Tuvache-ilor, Vincent (botezat după Van Gogh, celebru sinucigaș) și Marilyn (de
la Monroe, sinucigașă și ea). Pînă într-o zi.
Mezinul familiei,
Alan (nu se știe încă după cine), un bucălat pistruiat, cu zîmbet larg
introduce o notă contrastantă în familia dedicată afacerilor cu sinucideri. Orice
atinge, acesta preschimbă în viață. Transformînd radical destinul clienților
magazinului de sinucideri, dar și pe cel al familiei sale, făcînd din părinții
lui mohorîți – alți oameni, luminoși, din frații săi deprimați - persoane autonome,
încrezătoare în ei înșiși (= opera sa), ”micul prinț” al familiei Tuvache se va
sinucide într-un ultim gest liber, fericit, aparent absurd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu