DT in dialog: Interviu cu actrita Erica Moldovan

Erica Moldovan a absolvit cursurile de licență la Universitatea de arte ”George Enescu” din Iași în 2009 (profesori Mihaela Werner, Petru Ionescu). De asemenea, a terminat masteratul în 2011 la aceeași universitate. Între 2011-2012 a studiat și a jucat în Belgia. În prezent, este doctorand la Iași, avându-l coordonator pe domnul profesor Bogdan Ulmu. A debutat în primul an de facultate cu rolul Fata din spectacolul „Hai să facem sex” (regia lui Benoit Vitse). A continuat colaborarea cu Ateneul Tătărași în spectacole precum: ”Te-a părăsit, nu-i așa?” (2010), ”Tango în fum de țigare” (2010), ”Cafeaua domnului ministru” (2011), ”A sosit trăsura domnului ”(2011). Anul acesta o revedem în spectacolul lui Bogdan Ulmu, ”Un barbat si cam...multe femei”, care a avut premiera pe 23 noiembrie. Cred că Erica Moldovan este o actriță (aș vrea să spun "desăvârșită", dar - urmând ceea ce ea însăși mărturisește în acest interviu - voi spune doar) veritabilă atât pe scenă, cât și în viață!

 

"Să îți schimbi „măștile” în câteva secunde – asemeni costumelor – nu este atât de ușor pe cât s-ar crede"(...) "cred că rezonez foarte bine cu tipologia femeilor puternice, care emană echilibru interior și independență profesională".

 

Dana Țabrea: Cum ai fi acceptat provocarea de a juca toate rolurile feminine din spectacolul ”Un bărbat si cam...multe femei”? Ce trăsături crezi că te-ar fi ajutat/ ce ți-ar fi lipsit (dacă) pentru a atinge acest stadiu?

 

Erica Moldovan: Bineînțeles, dacă mi s-ar fi propus să joc toate rolurile feminine, aș fi acceptat. Dar vă spun sincer că ar fi fost un consum de forță și de energie uriaș, ceea ce ar fi putut conduce la un eșec. Consider că încă mai am nevoie de ceva experiență actoricească să ajung la o asemenea performanță. Să îți schimbi „măștile” în câteva secunde – asemeni costumelor – nu este atât de ușor pe cât s-ar crede. Eu sunt o actriță care își studiază mult personajul și pentru a-l „îmbrăca” și prezenta pe scenă necesită un anume timp, timp de care aș fi fost privată în condițiile acestea. Ma bucur ca domnul regizor Ulmu a găsit aceasta soluție salvatoare în loc să se hazardeze cu o singură actriță.

 

DT: Care ar fi diferențele dintre rolurile abordate de tine și cele ale Laurei Bilic? Pe ce criterii s-a făcut repartiția acestora?

 

EM: Nu știu care este criteriul de repartizare a rolurilor, aici v-ar putea răspunde domnul regizor Bogdan Ulmu. Fiecare personaj în parte este diferit, la fel de bine aș putea să vă vorbesc despre diferențele dintre cele 4 roluri pe care le interpretez eu. Fiecare dintre cele 8 femei prezente în piesă are o încărcătură polivalentă, de dramatism, de comic, de tragism. Dincolo de umorul înfățișat pe scenă, fiecare trăiește o dramă, drama singurătații, astfel că sunt mai mult unite de o caracteristică comună – teama de singuratate – decât sa fie diferențiate în vreun fel.

 

DT: Dacă ar fi să te referi global la tipuri de femeie vizibile în societatea actuală, care ar fi acestea?

 

EM: În urma unei analize proprii a ceea ce doresc de la mine și a perspectivelor pe care mi le conturez în imaginație, cred că rezonez foarte bine cu tipologia femeilor puternice, care emană echilibru interior și independență profesională. Va spun drept, nu am un idol feminin, printre figurile vizibile din societatea actuala, idolul meu a fost și cu siguranță va rămâne mama mea.

 

 

 

"Într-adevăr, și eu simt o degajare [pe scenă], pe care am pus-o pe seama experienței scenice acumulate în toți acești ani".

 

 

DT: Am remarcat o evoluție surprinzătoare. Ești mult mai degajată pe scenă. Publicul te aclamă. Cum îți explici toate acestea? Ce-ai făcut între timp, de cînd ai urcat ultima dată pe scena Ateneului Tătărași și până pe 23 noiembrie 2012? Unde și ce ai mai studiat, ce a mai văzut nou prin lume, pe unde ai mai jucat?

 

EM: Mă bucur că se remarcă o evoluție în jocul meu scenic. Le mulțumesc spectatorilor că sunt alături de mine la fiecare spectacol. Nu aș putea să îmi explic exact ce s-a întâmplat. Într-adevăr, și eu simt o degajare, pe care am pus-o pe seama experienței scenice acumulate în toți acești ani. Am căpătat mai multă încredere în mine și în calitățile mele și încerc să îmi analizez defectele cu ceva mai mult obiectivism; atât ca om cât și ca actriță. Consider că o bună cunoaștere a propriilor capacități conduce la un echilibru interior. Ultima oară am urcat pe scena Ateneului cu ocazia premierei  „A sosit trasura domnului” tot în regia domnului Ulmu. Între timp, am fost plecată în Belgia, am urmat, timp de un an, un program pre-doctoral (un master avansat) pe Studii Culturale, la Universitatea Catolică din Leuven (Katholieke Universiteit Leuven). Nu am renunțat nici la teatru. Acolo am intrat într-o trupă de teatru de amatori, pe care în foarte scurt timp am început să o coordonez, și alături de care am scos două premiere – prima „Just come”, reprezenta un spectacol de teatru sport, iar cea de a doua „Which side are you on?” era o adaptare a textului „Casa de pe graniță” al lui Slawomir Mrozek, inspirată după spectacolul „Plecat în U.E.” în regia Antonellei Cornici (un spectacol pe care eu l-am jucat în anul al II-lea de facultate). Contactul cu universul teatral occidental m-a ajutat să descopăr noi posibilități de creație. Am ajuns să analizez mai în profunzime rolurile interpretate, pun accent mai mult și pe tehnica de încălzire a vocii, a corpului.

 

DT: Care dintre rolurile interpretate în actualul spectacol crezi că ți s-a potrivit cel mai bine și de ce?

 

EM: Mă simt foarte bine în toate rolurile pe care le interpretez. Dar trebuie să recunosc faptul că îmi sunt mai aproape de suflet Marina Istomina (poeta histrionica) și Vera Andreevna (vecina). Marina Istomina îmi oferă posibilitatea să reiau histrionismul și tragismul unui rol dramatic, dar să-l trec într-un registru parodic de data aceasta, să îl joc în cheie comica. Iar Vera Andreevna, ei bine, această „doamnă” îmi oferă numeroase resurse de „a mă juca” pe text, pe voce, pe interpretare. Este clar un contre emploi pe care îl așteptam de multă vreme și mă bucur că mi s-a oferit șansa să îl joc. Îmi doream un rol de compoziție, un rol care să mă provoace la insomnii – deoarece recunosc faptul că pe cât de mult îmi place, pe atât de mult mă sperie. Deși pare simplu, este foarte ușor sa pici în caricatură dacă nu ai măsură.

 

DT: Înainte jucai doar dramă. Acum te-ai lansat - și nu e  rău deloc  - în roluri de comedie (pentru că joci câteva asemenea roluri în acest spectacol). Cum explici mai noua ta apropiere de comedie?

 

EM: În primul rând, apropierea de aceste roluri se datorează domnului regizor Ulmu care m-a distribuit atât în „A sosit trasura domnului” cât și în „Un barbat si cam...multe femei.” Rolul din primul spectacol menționat nu mustea de același comic, era oarecum greutatea care echilibra balanța atunci când Emanuel Florentin sau Bogdan Ulmu smulgeau râsete și aplauze. În schimb, în spectacolul „Un barbat si cam...multe femei” am întâlnit patru femei absolut delicioase și de un umor savuros – trebuia să profit. Eu mereu am tânjit spre comedie – pentru că, după cum bine știți, comedia e cel mai greu de înfăptuit, iar mie îmi plac provocările – însă s-a nimerit să fiu distribuită în roluri dramatice. Am primit și o explicație: privirea mea pătrunzătoare și vocea gravă i-au determinat pe regizori să îmi ofere roluri de profunzime psihologică, de dramatism acut etc. Această apropiere de comedie este binevenită și mă ajută să îmi descopăr noi valențe, să găsesc noi căi de interpretare și să mă apropii de ținta mea (actorul desăvârșit).

 

DT: La actualul spectacol ești asistent de regie. Care este rolul tău, pe scurt, în ceea ce am văzut pe scenă?

 

EM: În construcția acestui spectacol mi s-au atribuit câteva sarcini clare în calitate de asistent de regie. Și anume: eu a trebuit să mă ocup de achiziționarea și întreținerea recuzitei și a costumelor. A trebuit să asigur buna funcționare a plantației scenice și să fiu în permanență atentă că fiecare element de decor sau costum se află în culisa potrivită sau în locația exactă.

 

DT: Ce asemămări/diferențe de viziune asupra spectacolului există față de Domnul Bogdan Ulmu?

 

EM: Ar fi o onoare să pot să alătur viziunile mele celor ale domnului Bogdan Ulmu. Eu am colaborat multă vreme cu domnul Ulmu și astfel că am ajuns sa rezonez foarte bine cu stilul regizoral al domniei sale. Personal nu găsesc nici o diferență între ce a realizat dumnealui și ce aș fi realizat eu dacă aș fi avut experiența regizorală de care se bucură domnul Ulmu.

 

DT: Ce planuri de viitor ai ca actriță?

 

EM: Doresc să continuu pe acest drum pe care am pornit în urmă cu 7 ani. E un drum ce mie îmi aduce numeroase satisfacții sufletești și care țintește spre desăvârșire profesională, spre împlinire actoricească.

 

DT: Intenționezi să te vei orientezi și mai mult înspre regie de teatru?

 

EM: Nu, momentan nu, și cred că nici în viitorul apropiat. Faptul că mai cochetez cu regia pe ici colo îmi permite să mă mențin ușor obiectivă față de munca de actor. Dar eu îmi doresc să continuu pe drumul actoriei, deoarece consider că mai am încă foarte multe de învățat, de descoperit și de dovedit.

Dana Tabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2012/12/dt-in-dialog-interviu-cu-actrita-erica.html