Imagine
all the people este un
spectacol de teatru-coregrafic de autor, puternic amprentat de ideile originale
și de stilul inventat de Gigi Căciuleanu. În creațiile sale coregrafice,
dansatori profesioniști evoluează alături de actori, de aceea a impus o nouă
tipologie de artist – ”DansActorul”. Actorii uită să fie actori și devin
dansatori, iar dansatorii învață să fie actori, pentru ca, la rândul lor, să
reînvețe să fie dansatori. Interpreții din show-ul îndrăgostit de oameni al lui
Gigi Căciuleanu, creat special pentru Opera Națională Română din Iași, sunt
soliștii și balerinii Operei, alături de elevi ai Colegiului de Artă ”Octav
Băncilă” din Iași.
Punctul de plecare nu este dat de un scenariu sau de o
dramatizare (cum ar fi cazul teatrului-dans), ci de mișcarea pură, dinamica
trupului, exersarea mișcărilor în mod ludic, sugerând metafore, întruchipând
simboluri. Diferența dintre teatru-dans
și teatrul-coregrafic introdus ca gen aparte de Gigi Căciuleanu tocmai în asta
constă: dacă în primul caz ideile sunt ilustrate prin dans, în cel de-al doilea
– se ajunge la idee prin mișcare. Compoziții coregrafice simple și din ce în ce
mai complexe și mai dificile sunt realizate; prin acestea corpul se expune în
fața auditoriului, în poziții fixe, gesticulând ori se descompune prin mișcări
bruște, frânte, curbe în emoții, senzații, idei. Ulterior recompunându-se
alături de alte corpuri (duete ori coregrafii de grup), folosindu-se adesea elemente
auxiliare (măști, obiecte de recuzită, radiocasetofon, printre care și elemente
de vestimentație – pantofi, pardesie, pălărie –, acestea din urmă inevitabile
într-un spectacol despre oameni, cum este cel de față).
În opinia lui Gigi Căciuleanu, perechea în egală măsură
cu neperechea pot forma părți ale unui cuplu, de aceea singurătatea nu e mai
puțin frumoasă decât opusul ei. Chiar
dacă ideea de cuplu este prezentă în spectacol prin duete, nu atât cuplul, cât
relațiile dintre oameni sunt centrale pentru tematica abordată. Organizarea
matematică, numerico-aritmetică a societății, de la 1 la 1+1, apoi la 2+3,
formula ideală pentru o conversație (verbală sau coregrafică) ș.a.m.d., până la
grupuri umane de diverse proporții și consistențe constituie obiectul de
studiu, materialul analizat cu mijloacele teatrului-coregrafic prin acest
spectacol. Energia care stă la baza raporturilor dintre oameni tinde să fie
numită dragoste, însă formele ei de manifestare sunt diverse, o fracțiune de
secundă, un gest, o mimică fiind suficiente pentru a schimba registrul
emoțional și chiar pentru a transforma dragostea în opusul ei: afecțiune, atracție,
pasiune, resentiment, repulsie, teamă, respingere, evitare, înțelegere, conflict,
suspiciune, dominare, indiferență etc. Asemenea emoții sunt reflectate de
momentele construite coregrafic.
Aceste emoții, aduse la stadiul de simboluri, sunt
trecute prin categorii estetice diferite (sublimul, comicul, grotescul,
grațiosul), prin diferite perioade ale muzicii și, implicit, prin tipologii
muzicale variate (clasică, flamenco, folk…; Chopin, Bach, Janis Joplin, Astor
Piazzolla, Maria Tănase…; rusească, italiană, franceză, americană…), prin modalități
diferite de dans – îmbinarea baletului clasic cu mișcări caracteristice stilului
teatrului-coregrafic. Uneori mișcările sunt incredibil de lejere, alteori
minuțios lucrate, dar întotdeauna purtând o semnificație, mereu alta. Chintesența
poate fi regăsită în primele două strofe din Imagine all the people de John Lennon, laitmotivul în ”Imagine all
the people (…) living for today”,
întregul construct coregrafic fiind parcă inspirat de cele două strofe pe care
intră și ies interpreții la începutul și la finalul spectacolului.
Momentele de teatru-coregrafic sunt legate prin
modificări operate asupra luminilor; acestea sunt admirabil realizate: scena
inundată de reflectoare cu lumină roșie și spoturi albastre, spoturi roșii
combinate cu spoturi albastre, asocierea spoturilor roșii, albastre și lime etc. Încadrarea figurii
dansatorului și chiar a umbrei/umbrelor acestuia (ca în momentul cu omul și
umbra sa, ulterior cele două umbre ale sale – ego, alte-ego, supraconștiință)
este foarte bine realizată.
Poezia își face loc prin muzică, lumină și vers în
lucrarea unui coregraf care pare să calculeze mișcările dansatorilor săi la
milimetru: ”Acum e doar o amintire…”; clipa ce tocmai s-a scurs a și devenit
trecut imediat. De aceea, prezentul – acel ceva indescifrabil între trecut
imediat și viitor imediat – trebuie prețuit pentru unicitatea, efemeritatea și irepetabilitatea
sa. Carpe diem pare să fie mottoul
sub care se înscrie acest spectacol. Într-un moment de grup, scena e plină de
interpreți care rup ziare râzând frenetic… și scena se umple de ziare călcate
în picioare, sunetul lovirii scândurii ajunge, printre toate celelalte melodii,
fond sonor în spectacol. Ziarul (prin care se aduc știrile de ”mâine”) e
simbolul viitorului imediat: jurnalele sunt rupte și călcate în picioare
într-un elan colectiv ce ne spune să trăim pentru ziua de astăzi.
Ulterior se deschide o a doua cortină înspre spațiul din
spatele scenei, puternic luminat de reflectoare plasate pe scenă, astfel încât
nu e identificat decât un loc amenajat, ordonat, imposibil de descris cu
precizie. Acest loc simbolizează paradisul/raiul, înspre care interpreții se
îndreaptă doar pentru a-l refuza, revenind în scenă. Din nou, referință la versurile
lui John Lennon (”Imagine there’s no heaven (…) No hell below us”). Iadul (momentul cu
măști, una dintre cele mai lungi zăboviri în scenă) sunt ceilalți oameni atunci
când nu există înțelegere, colaborare și solidaritate.
Dar să ne imaginăm o lume a omului fără granițe (”Imagine
there’s
no countries”), pașnică, fără certuri ori războaie (”Nothing to kill or die
for”), liberă de ideologii, prejudecăți ori dogme și în absența
autoritarismelor ce decurg din acestea (”And no religion, too”). O asemenea
lume este posibilă, ne-a dovedit Gigi Căciuleanu, prin poezie, muzică, dans și
umor. Am evadat timp de o oră și jumătate din cotidian și am uitat complet de
România, de abuzuri, de violență, de sistemele corupte, de tot ceea ce distruge
calitatea umană, competența, șansa, de tot ce ne ucide lent, dar sigur, zi de
zi. Preț de o clipă am făcut stop-cadru și ne-am imaginat că ar fi posibil să
trăim în prezent pentru o lume mai bună.
(Imagine all the
people, regia și coregrafia, costume, light design, colaj muzical: Gigi
Căciuleanu, distribuția: Monica Ailiesei, Anca Andronache, Bogdan Aprofirei,
Dumitru Buzincu, Maria Cotorobai, Georgiana Dimitrescu, Elvis Gache, Mălin
Galan, Kotomi Hoshino, Ovidiu Iancu, Vlad Mărculescu, Dănuț Melenciuc, Sarasa
Nagamine, Lorena Negrea, Viviana Olaru, Cătălin Pandel, Gabi Roșu, Kurumi
Sakamoto, Mizuki Suzuki, Pamela Tănasă, Roxana Trandaf, Bogdan Tuluc, Răzvan
Vieriu, Opera Națională Română Iași, premiera: 14 februarie 2015)
http://dyntabu.blogspot.ro/2015/02/teatru-coregrafic-marca-gigi-caciuleanu.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu