Bilanț teatral 2017, la TNI

Acum ceva timp, numărul premierelor de la Teatrul Național din Iași era de aproximativ o premieră pe lună. Însă anul 2017 nu a mai fost atât de generos din punct de vedere teatral. Număr opt premiere, dintre care ultima în colaborare cu Asociația Compania FaPt, în cadrul unui proiect de rezidențe artistice și schimburi interculturale (Mașina se oprește/Mașina Apocalipsei, premiera: 10 decembrie, textul, regia și stage design: Tilman Hecker), un experiment reușit și o provocare pentru actori, ieșind din convenții, adresând probleme actuale și folosind un limbaj teatral extrem de ingenios.

Două din cele opt premiere au fost semnate de regizorul Ion Sapdaru, una relevând predilecția sa pentru absurd  (de data aceasta, plecând de la romanul lui Vladimir Nabokov, Invitație la eșafod, premiera: 21 februarie, iar anterior, în 2015 de la proza scurtă a lui Franz Kafka, Metamorfoza). Atmosfera absurd-grotescă e bine redată, decorul și registrele de joc ale actorilor sunt disociate pentru a impune prăpastia dintre protagonist și ceilalți, oamenii-marionetă. Cu mici excepții, e un spectacol pentru actori, iar nu unul de regie. Excepția o constituie intuirea și valorificarea posibilității de a construi situațiile scenice grotești cu actorii pe baza absurdă conferită de întreaga atmosferă susținută de decor și recuzită. Tot un spectacol pentru actori, dar fără o intuiție sclipitoare ca în cazul anterior, lipsindu-i o viziune regizorală originală este Chirița în provinție (premiera: 11 noiembrie) când regizorul Ion Sapdaru decide că a venit timpul să ofere rolul titular tânărului actor Horia Veriveș. O actualizare deplină ar fi fost mai de folos tânărului spectator, decât această montare controversabilă, în intervalul dintre trecut și prezent, insuficient relevantă pentru prezent, indecisă (calul e viu în bună tradiție a punerilor în scenă cu Chirița, dar curcanul de plastic), imprecisă în ceea ce privește intențiile regizorale.

Dintre regizorii de marcă, a montat în 2017 la Iași Radu Afrim. Măcelăria lui Iov (premiera: 25 februarie) e unul dintre cele mai bune spectacole ale regizorului. În două situații aflate la poluri opuse devine dificil să vorbești despre un spectacol. Rămâi fără cuvinte dacă spectacolul e prea bun sau prea prost. Măcelăria lui Iov face parte din prima categorie. Jocul de excepție al actorilor ieșeni și universul audiovideo inedit îl fac de neuitat. Cel mai simplu e să îți dai seama că ai de a face cu un spectacol nemaipomenit atunci când ți-l amintești după mult timp. În cazul unui spectacol mediocru, trebuie să faci eforturi pentru a-l rememora. Măcelăria lui Iov jonglează pe muchia fragilă dintre detașare și implicare, ajungând la performanțe greu de atins regizoral. Jocul actorilor din rolurile principale este implicat și expresiv, în timp ce contratemele bufe sunt la polul opus, al distanțării. Punând între paranteze contrapunctările burlești, avem o mostră de artă teatrală excelent condusă regizoral. Întregul spectacular construit pe bază de contraste (și ilar, și grav) generează show-ul, cu scene legate prin song-uri, tipic afrimian. Videomapping-ul  (Andrei Cozlac) potențează prin imagini incredibile, abstracte sau concrete, subiectele abordate. KARMAngeria lui Radu Afrim optează pentru o nirvana estetică.

Nu au lipsit nici propunerile tinerilor creatori, cum ar fi Povestea păsării fără cuib (textul și interpretarea: Ada Lupu, regia: Iris Spiridon, premiera: 21 aprilie) sau Sandros (regia: Cristi Avram, premiera: 12 iunie). Ada Lupu a câștigat cu monodrama Povestea păsării fără cuib premiul I la un concurs de dramaturgie de la Bacău și a participat cu spectacolul la mai multe festivaluri din țară. Ada Lupu s-a afirmat ca actriță lucrând cu regizori care au solicitat-o și i-au scos la lumină potențialul (Radu Afrim, Radu Nica, Nic Ularu), după care a început să scrie scenarii și versuri pentru song-uri. Este o actriță inteligentă, o fire iscoditoare și inventivă, asumându-și rolul în mod conștient, atentă la detalii și la viziunea de ansamblu la care contribuie prin partitura ei. Cristi Avram este un tânăr regizor ieșean care lucrează atent cu actorii, influențat în propriile mizanscene de stilul lui Radu Afrim, inventiv în ceea ce privește soluțiile regizorale și intens preocupat de domeniul teatral.

Seceta roșie (scenariul și regia: Petru Hadârcă, după Cartea foametei de Larisa Turea, premiera: 6 iunie) este un spectacol de teatru documentar despre înfometarea din Basarabia anilor 1946-1947, un fenomen care a urmărit pierderea credinței, moralității, conștiinței naționale; acest fenomen a forțat limitele instinctului de conservare conducând înspre devieri precum canibalismul, deshumarea cadavrelor și consumarea acestora. Prin comportamentele extreme, latura socioculturală a omului a fost îngrijorător pusă între paranteze, reducându-se la a fi doar individ biologic, devenind ”lup pentru om” sau fiară.

Cu scopul de a face cunoscut teatrul românesc clasic în rândul tinerilor, sunt binevenite actualizările textelor tradiționale. Regizoarea Irina Popescu Boieru își îndreaptă atenția asupra piesei Moartea unui artist de Horia Lovinescu pe care o montează independent de epoca în care a fost scrisă, punând accent pe motive și pe problematica familiei. Viziunea regizorală ca atare nu e nonconformistă, dar decorul e schematic și sugestiv, iar actorii sunt încurajați să se exprime, dezvoltând partituri valabile. În cazul textelor clasice (Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale), sunt de dorit actualizările radicale care, fără a se îndepărta de text pentru a nu își pierde scopul educativ, să reprezinte viziuni regizorale autentice, construind situații scenice și caractere inedite, atractive pentru publicul secolului XXI.

Destul de multe spectacole invitate sau în turneu au putut fi vizionate în 2017 la TNI, dar acestea nu formează obiectul prezentului bilanț. Dintre regizorii importanți, care au montat de-a lungul timpului la Iași, lipsesc nume precum Mihai Măniuțiu, Claudiu Goga sau Radu Alexandru Nica. Dar stagiunea 2017-2018 e abia la început.



https://dyntabu.blogspot.ro/2017/12/bilant-teatral-2017-la-tni.html