Am încercat de curînd www.eteatru.ro , teatru non-stop, iar piesele sînt de cea mai bună calitate. În prima parte a zilei, se difuzează piese de teatru pentru cei mari, iar seara - teatru pentru copii. Avantajul teatrului electronic ar fi acela că e suficient să deschizi calculatorul și ai teatru la orice oră, nu e nevoie să mergi să îți iei bilet, nici nu mai trebuie să ieși din casă. Așa cum te-ai obișnuit că viața ta socială, prietenii, cafeneaua e pe net, acum ai chiar și teatru oricînd vrei.
Ca să ilustrez, am ales una dintre comediile lui Marivaux, Jocul dragostei și-al întîmplării, o piesă de teatru clasică, de secol al XVIII-lea, într-o adaptare radiofonică consacrată (N. Al. Toscani, 1957). Regia artistică: Val Moldoveanu. Din distribuţie fac parte actorii: Alexandru Giugaru, Carmen Stănescu, Nineta Gusti, George Carabin, Dem Savu. Regia de studio: Maria Popescu. Regia muzicală: Paul Urmuzescu. Regia tehnică: ing. Gabriela Barca.
Ineditul acestui spectacol îl regăsim în chiar ideea de fond: dacă am face abstracție de status-urile și rolurile pe care le le personificăm uneori pînă la contopire cu eul nostru cel mai profund, ne-am mai iubi partenerii la fel, ori tot atît de mult pe cît credem ori pe cît am vrea să se creadă? O asemenea întrebare astăzi ar putea părea un joc, o iluzie, o glumă. Pentru că nu facem diferența între cine sîntem și care e rolul nostru, nici între celălalt și statusul său. Și totuși?
Protagoniștii sînt doi tineri inteligenți de viță nobilă și deloc conformiști în ceea ce privește cadrele impuse de societate, gata oricînd să le înfrunte pentru ideile lor personale și camerista ei, respectiv valetul lui. Dînd o șansă unei posibile căsătorii aranjate de către părinți, cei doi acceptă să se întîlnească, dar punînd la cale un dublu schimb de roluri, nici unul, nici altul neștiind că și celuilalt i-a venit aceeași idee năstrușnică. Aristocratul va veni în hainele valetului său, iar domnița va face schimb cu camerista sa. În acest mod, ei sperînd că se vor cunoaște liber, fără prejudecăți și că vor da o șansă reală unei posibile legături dacă vor afla caracterul adevărat al celuilalt, în necunoștința de cauză a celuilalt. Partea idilică e că cei doi se îndrăgostesc pe loc, de cum s-au văzut prima dată. Și în fond de ce nu? Partea încă și mai de poveste vine atunci cînd, în ciuda convingerii că au în față o persoană fără rang, decid că vor să rămînă unul cu celălalt. Happy end.
Acum invitația ar fi să vă delectați cu acest spectacol radiofonic savuros. Și să exersați. Mai întîi, mental. Faceți un efort de imaginație: ce vă atrage la celălalt, funcția pe care o are, cît e de respectabil prin poziția în societate, faptul că sînteți jumătatea cuiva important, ori mai e și altceva? Dacă brusc aceeași persoană ar veni și v-ar spune că a pierdut tot, ați considera un cîștig faptul că încă o aveți alături? Cred că sînt întrebări elementare, acum că a trecut cu bine și Valentine’s Day de anul acesta.
Iar dacă ținem cu orice preț să redevenim realiști, vom cugeta la faptul că s-au schimbat criteriile după care se construiește dragostea în lumea noastră, față de, să zicem, lumea lui Marivaux. Astăzi nimănui nu i-ar mai trece prin minte să probeze dragostea cuiva dacă i se asigură confortul cotidian. Și nimănui nu i-ar veni în minte ideea nesăbuită de a intra în pielea altcuiva, pentru a vedea dacă este iubit pentru sine însuși sau pentru statutul său social, bani sau mai știu eu ce. Cred că am început să ne identificăm atît de mult cu măștile pe care le purtăm în societate că nici noi înșine n-am mai ști să o scoatem la capăt. Dacă, să zicem, cineva ar veni către noi, pretinzînd că ne-ar iubi pentru noi înșine. Pentru că s-ar putea să nu mai fie mare lucu în afara profesiei, titlurilor, funcțiilor, numerelor de cont, ori a rolurilor diverse pe care le asumăm social.
Am putea începe prin a ne întreba cine sîntem. Și abia apoi – cine e celălalt. Și ne-am mai putea întreba: dacă celălalt nu e cine credem noi că e? Și abia apoi: dacă celălalt crede că sîntem altcineva decît sîntem de fapt?
Dana Țabrea
http://dyntabu.blogspot.com/2011/02/knowing-me-knowing-you.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu