Despre îngerii lui Radu Afrim

Dawn-Way (Oameni slabi de înger. Ghid de folosire), adaptare după textul dramaturgului rus contemporan, Oleg Bogaev. Distribuția: Octavian Jighirgiu, Catinca Tudose (Amantul, Amanta), Florin Mircea, Dumitru Năstrușnicu (Deputatul, Bodyguardul), Radu Ghilaș, Anne Marie Chertic (Soțul, Soția), Daniel Busuioc, Doru Aftanasiu (Deținutul 1, Deținutul 2), Dumitru Năstrușnicu, Octavian Jighirgiu (Năsosul, Clăpăugul), Silvia Băleanu Popa, Ionuț Cornilă (Mireasa, Mirele), Liviu Manoliu, Gelu Zaharia (Regizorul, Compozitorul), Pușa Darie, Doru Aftanasiu (Șefa, Muncitorul), Doina Deleanu, Andreea Boboc (Soția, Gravida), Radu Ghilaș, Catinca Tudose (Orbul, Oarba), Daniel Busuioc, Dumitru Năstrușnicu (Șoferul, Expeditorul), Anne Marie Chertic, Pușa Darie (Asistenta, Doctorița), Silvia Băleanu Popa, Florin Mircea (Bătrîna, Bătrînul), Petrică Ciubotaru, Alina Mîndru (Dumnezeu, Diavolul), Alexandru Dobinciuc, Dumitru Georgescu, Loredana Coșovanu, Vlad Volf (Îngerii). Regia : Radu Afrim.
Radu Afrim a venit la Iași pentru a pune în scenă la piesa Dawn-Way (Oameni slabi de înger. Ghid de folosire). Premiera absolută de la Naționalul Ieșean a fost o surpriză deplină, mai întîi, pentru simplul fapt că a putut avea loc. Am văzut spectacolul de două ori, la ultima avanpremieră și în seara premierei. Este atît de complex, că mintea are automat tendința reductivă de a-l simplifica, rămînînd la efectele scenice spectaculoase (măști elaborate, momente de coreografie ireproșabilă, muzică și lumină scenică particularizînd prin atmosferă anumite secvențe scenice). Niciodată nimeni nu ar putea cu exactitate să redea ce a vrut Afrim să spună prin fiecare detaliu, pentru că piesa nu este simbolistă, ci postmodernă. Afrim vrea să spună tot despre noi cei de azi și are grijă să nu omită nimic. Dacă nu te recunoști acolo, poate că nu exiști !
Mesajul piesei este unul de factură religioasă despre îngerul căzut și despre omul (de)căzut și tema încercărilor divine. Cu toții ne aflăm într-un drive-in movie theatre unde spectatorii sînt totodată protagoniști. Pentru a sugera această, de cele mai multe ori, apelativele personajelor sînt chiar numele actorilor care interpretează (Silvia, Cornilă, ”Năstrușnicule”). Viața e o un spectacol, divinitatea dirijorul ori uneori poate doar spectatorul, diavolul stă la cotitură. Îngerii veghează, din Angel Eyes, un local unde se servesc coffee, drinks and more… Întîmplările din viața noastră sînt proiecții pe un ecran, toate zbaterile omului sînt inutile, filmul e deja pornit și derulat doar înainte. Aripile îngerilor sînt adesea doar creionate, pentru că altceva apasă pe umerii lor. Îngerul îl petrece pe om pe pămînt, mijlocindu-i accesul la mesajul divin, pe care omul, din păcate, nu reușește să-l descifreze.
Îngerul are rolul, la porunca Atotputernicului, de a testa integritatea omului, încercînd să-i mai dea o șansă după cea de-a doua cădere. Dar îngerul din om cade din nou și din nou. Astfel că scenariul devine o analogie incompletă, dar cu suficiente exemple, mai exact 13, pentru a extrage o concluzie plauzibilă despre omul (de)căzut din cauza ignoranței, desfrînării, aroganței, delăsării, trufiei, ipocriziei, egoismului, lăcomiei, corupției, mîniei, indiferenței, lașității, neputinței. Exemplele sunt situații în care, după același pattern, îngerul se aruncă la pămînt în fața unei mașini, verificînd reacția oamenilor. Nimeni, în nicio circumstanță, nu se abate din drumul său, pentru a salva îngerul. Dintre aceștia, unii recunosc îngerul, alții au impresia că văd un înger, dar că s-au înșelat, alții confundă îngerul cu o fiară, alții îl confundă cu un pui de găină, alții îl confundă cu un om, iar unii nici măcar nu-l recunosc.
Dacă prin atmosfera pe care reușește să o creeze, locul în care evoluează actorii denotă o dimensiune ireală, în intervalul dintre pămînt și cer, prin personajele zugrăvite, Afrim are în vedere o localizare ceva mai precisă, specificul autohton din Carpați, trecînd granița spre Urali. O prelucrare folclorică originală deplînge, transfigurat, metehnele românului ”de la Nistru pîn’ la Tisa” (Saveta, Rod(Ion), Anișoara), de fapt ale trăitorului în Balcani. Limbajul este de o picanterie usturătoare. Mai este parodiată occidentalizarea ce ne-a cuprins viața într-un kitsch (”Kîoka Kîola” și restul americănismelor, e.g. ”l-am killerit”).
Dincolo de acest aspect, imaginile scenice sînt arhetipale, e vorba despre oameni pur și simplu. Într-un poem sumbru, printre ale cărui versuri descifrăm povestea unei mirese la vîrsta senectuții, a unui copil surîzînd grotesc, a unui înger cu două fețe, alternînd între chip de copil și chip de clown. Parcă vedem îngeri cu aripi de dantelă neagră deghizați în travestiți sau semi-oameni cu chip de fiară, poate un înger cu aripi mari albastre și pălărie de cowboy albă, o matroană bizară care luminează din decolteu și-și flutură peruca neagră. Îngerii dansează, cîntă, se îmbată, chicotesc. Poate că Dumnezeu există și e un domn distant, îngîndurat, iar Diavolul o vampă în negru cu părul roșu și un tatuaj asortat pe picior. Omul – un călător teribil de grăbit. Uneori se rătăcește în drumul îngerilor. Drumul îngerilor e un veșnic nou-început. Dar e un nou-început al sfîrșitului. Fiecare fulg de nea numără un alt înger în cădere, semn că încă un om a ales greșit. Orbecăind pe aici, am uitat pînă și unde mergem. Îngerii ne sînt de prisos, ceea ce îi face vulnerabili. Iar pe noi ne adulmecă bezna. Am pierdut pariul, dar, cu toate acestea, ochi de înger ne veghează încă somnul.

Dana Țabrea

http://dyntabu.blogspot.com/2011/02/despre-ingerii-lui-radu-afrim.html