La Teatrul Național din Iași se joacă Negustorul de timp, un spectacol de Ovidiu Lazăr, după un text al lui Matei Vișniec. Din distribuție fac parte actorii: Doru Aftanasiu (Liviu Dorneanu), Livia Iorga (Marieta), Horia Veriveș (Dl. Galbinski), Catinca Tudose (Clotilda), Octavian Jighirgiu (Omul care vinde timp), Oana Sandu (Recepționista), Daniel Busuioc (Bruno), Monica Bordeianu ( Mama sau Bătrîna doamnă).
Piesa este o meditație complexă asupra timpului uman, criticînd automatizarea din viața cotidiană și identificînd oprimarea omului contemporan. Eficientismul exprimat de formula time is money este adus în discuție într-un scenariu absurd și în același timp extrem de real la nivelul căruia ne regăsim în ipostaze familiare: dispariția comunicării dintre indivizi (soții Dorneanu, amiciția dintre Liviu Dorneanu și Bruno), dragoste împărtășită, dar irealizabilă (Liviu Dorneanu și Clotilda), sufocarea, exasperarea ce creionează relații de genul mamă-fiu, soț-soție între personaje (Dl. Galbinski și mama sa, din nou Marieta și Liviu Dorneanu). Însingurarea, neliniștea, anxietatea, o stare de așteptare fără obiect, angoasa definesc personajul principal, de altfel magistral executat. Am putea spune că nu avem decît un rol central și șapte roluri secunde, dar nu secundare, în sensul că doar primului chiar i se intîmplă ceva, ceilalți nefacînd decît să contribuie la destinul său.
Discursul dramatic se construiește dintr-o serie de episoade din viața unui om. Acesta decide că poate renunța la perioade de timp din viața sa pentru bani. Ca variantă a lui ”a-ți vinde sufletul”, Vișniec introduce pe ”a-ți vinde timpul personal”. Ce s-ar alege de viața noastră dacă ne-am vinde timpul? Timpul vîndut reprezintă revalorificarea de către un altul a timpului irosit în stare de semiconștiență, dormind cu capul pe o masă uitată dintr-un bar sau lăsîndu-te furat de jocurilor de noroc. De fapt, se referă la toate momentele vieții în care credem că trăim, fără a avea de fapt ce să ne amintim. Abia după ce conștientizează faptul că cineva folosește în mod profitabil, bucurîndu-se de el, timpul pe care el îl scoate la mezat, eroul se simte brusc nefericit, ceea ce echivalează cu o trezire la realitate. Dar poate că acum este prea tîrziu. Singurul mod în care el mai poate ieși din scenă e chiar moartea sa. Îndrăznind să fie banal, dar neîncetînd prin aceasta să fie profund, Vișniec lansează următoarea provocare, un ”bun-simț ca paradox”: ce ai face dacă această zi ar fi ultima din viața ta? Într-un astfel de moment, eroul învață importanța bucuriilor simple. Se petrece o reîntoarcere la timpul copilăriei, cînd viața nu-i fusese încă invadată de superficialitate, monotonie, impostură.
Am recunoscut motive universale de la viața ca vis, pînă la căderea unei stele la moartea cuiva, apoi retrăirea fulgerătoare a întregii vieți înainte de a muri, ideea că trebuie să pleci pregătit spiritual și încheind cu ”marea petrecere” a defunctului pe ultimul drum. Interpretările acordate acestor motive sînt inedite și surprind. Moartea e momentul unic cînd îți amintești toate visele trecute și viitoare. Pregătirea nu e una deloc filosofică, ci o confruntare cu violența realității. Înainte de pleca nu strică o porție bună de rîs cu prietenii, altfel ești pierdut. Culoarea favorită, atît în decor cît și vestimentație, este movul, marcînd ceremonialul cel de pe urmă. Căderile de stele sînt de fapt căderi de timp, moment în care poți culege praf stelar, extrem de valoros, pentru că măsoară timpul. Încercarea disperată a personajului de a dărui praf stelar celorlalți semnifică zădărnicia omului în a-și justifica realități pe care nu le înțelege. Viața e un serial din vise poate fără niciun rost. Moartea rămîne o enigmă, în timp ce teama de moarte nu-i decît o realitate crudă. Moartea și viața sînt surprinse într-o unică imagine: o pasăre albă, oarbă, în zbor și un gîndac negru.
Din simplu conștient, eroul devine unul tragic. Ca și Sisif el se confruntă cu o situație fără ieșire, de aceea efortul său e absurd.
Dana Tabrea
http://dyntabu.blogspot.com/2011/02/time-is-money.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu