Joi, 12 mai 2011, la Teatrul Național din Iași a avut loc o nouă premieră. E vorba de spectacolul Cum se zice (Come si dice), pus în scenă după textul dramatic futurist omonim al lui Roberto Mazzucco, în regia lui Ovidiu Lazăr. Distribuția este asigurată de actorii : Doru Aftanasiu (El), Livia Iorga (Ea), Horia Veriveș (Celălalt), Antonella Cornici (Regizorul). Scenografia : Axenti Marfa (35 de ani de activitate teatrală), coregrafia : Cornel Tătaru (coordonează trupa de dans Elegance de la Casa Studenților, debut în coregrafia de teatru).
Spectacolul propus de regizorul ieșean are o introducere ușor cam generoasă, prilej de expunere a principiilor teatrului futurist exprimate de Filippo Tommasso Marinetti în Manifestele futurismului, carte tradusă și la noi și apărută în 2009. Teatrul de avangardă intenționează să creeze o artă dramatică diferită; teatrul futurist se vrea sintetic, limitat ca timp și în ceea ce privește textul, redînd cu economie de gesturi, situații nenumărate, emoții, idei, senzații, fapte și simboluri. Teatrul futurist sintetic se revoltă împotriva descrierilor prea lungi ce construiesc detaliat caracterele pentru spectator; împotriva teatralității, deoarece se opune vieții, optînd pentru un fel de soap (opera) theatre, concentrat într-un singur act (episod); împotriva tendințelor comune și gregare de a asocia binele cu un personaj simpatic și răul cu unul antipatic și de a da cîștig de cauză primului, în defavoarea celui din urmă; împotriva verosimilului; împotriva nevoii de a explica, deoarece, ca și în viață, multe evenimente se petrec atît de repede, că nu mai avem timp să le înțelegem pe deplin. Această arta suscită senzații diverse, contrastante, puternice.
Pentru spectatorul neavizat, dar nu numai, piesa aceasta de teatru este ciudată. În primul rînd, pentru că personajele nu au replici în sensul clasic, ci își vorbesc prin indicațiile scenice care se referă la propriile lor mișcări, gesturi, stări. În al doilea rînd, personajul Regizorul intervine prin comentarii, transformînd experiența scenică într-un teatru în teatru. Uneori indicațiile de autor sunt exprimate verbal, dar nu mai sînt redate gestual, ceea ce face ca reprezentația să ia distanță, într-un mod adeseori ironic, de textul dramaturgului italian, delimitîndu-se de futurism și încercînd prin aceasta o adresare mai directă, mai actuală înspre publicul ieșean.
De altfel, regizorul spectacolului, Ovidiu Lazăr a mărturisit că a ales să pună în scenă o telenovelă futuristă, pentru că perioada de atunci i-a părut asemănătoare vieții noastre de astăzi; cel mai probabil a avut în vedere ritmul alert al vieții și cinismul vremurilor, chiar și fără un butoi al lui Diogene. Dacă de-abia mai avem timp să mergem la teatru, din cauza unei vieți solicitante, pe care o pierdem printre degete, regizorul Ovidiu Lazăr alege acest spectacol, pentru a ne aduce la un teatru pe măsura vieții agitate, sinuoase, aproape convulsive de care avem parte. În sprijinul acestei idei, spectacolul este presărat cum succinte paranteze în ritm de tango, destul de elocvente pentru a reda erotismul și zbaterea.
În al treilea rînd, scenariul este un fel de melodramă, gen viața bate (filmul) teatrul, la care iau parte soțul, soția și amantul, cu certuri, reproșuri și împăcări și o dublă crimă pasională. Se reușește atingerea unui anume echilibru, astfel ca nici dramaturgul futurist, nici spectatorul de teatru să nu fie trădați.
Spre final, protagoniștii sînt prinși între cortine transparente, care încadrează scena cubică, realizînd un rewind de cîteva momente al scenelor ultime. Pilej de reflecție înaintea aplauzelor. Meditez ce spectacol reușit ar fi fost dacă actorii ar fi jucat în acest cadru cubic preț de un sfert de oră, în loc de o oră (sintetic!), fără niciun fel de replică. Spectacolul acesta ne-ar putea da impresia că forma artistică excede și eclipsează conținutul, pînă îți dai seama că nu se poate vorbi de o consistență de conținut în această situație, dat fiind curentul teatral abordat.
Dana Țabrea
http://dyntabu.blogspot.com/2011/05/telenovela-futurista.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu