"Oandezul zburator": Teatru pe apa

Orașul Groningen, Olanda găzduiește o manifestare aparte: ”teatru pe apă”. Cred că e cea mai ingenioasă formă de teatru dintre cele pe care le-am identificat pînă acum. Echipa este dirijată de un om de teatru educat la Amsterdam, Just Vink, fondatorul companiei ”Theater te water” (Theatre on the water). Această societate durează de 30 de ani și montează în fiecare an două piese scrise și regizate de Just Vink. Numai membrii trupei rămîn mereu tineri, regizorul promovînd tineri între 18 și 26 de ani, în cea mai mare parte voluntari. Șase luni pe an – din mai pînă-n septembrie - piesele se joacă, în funcție de anotimp, în cafenelele din Groningen sau în sala de teatru de pe vasul Wonder. Vara, trupa pleacă într-o croazieră-turneu pe rîul Aa, ancorînd pentru reprezentații ”pe apă” în provinciile Groningen, Drenthe și Friesland. Pe 16 mai pe cheiul Hoge der Aa compania de ”teatru pe apă” a lansat în premieră comedia ”Paleis van de wijs” (The Palace of the Wise). Distribuția: Gerben de Jong (regele), Ischa Wieselmann (servitorul regelui), Benno Veenstra (înțeleptul), Marielle de Jong (concubina preferată a regelui), Sarah Westerhof (prințesa) și Martijn Santes (discipolul înteleptului). După 5 zile, Wonder a ridicat ancora.
Piesa în două acte a început la 20.30 și a durat două ore. Spectatorii au fost întîmpinați cu jumătate de oră mai devreme de membrii trupei deja costumați și au fost asistați pentru a urca la bordul navei. Apoi invitați să servească o cafea sau un ceai înainte de spectacol la barul de pe vaporaș. Sala ornată părea un decupaj din China Town, întrucît acțiunea piesei se petrece în China antică, la palatul regelui Kang. În loc de cortină, coperta spectacolului – o parodioară lipsită de complicații, în costume alambicate și machiaj tare, a teatrului renascentist. Cu inserții de musical (pe bune! și cu libret original). În actul întîi, predomină dialogul, iar accentul cade pe replică. La baza replicilor regăsim influențe taoiste. Machiajul strident înlocuiește masca. În actul al doilea – primează ca importanță acțiunea. Jocul actorilor e dirijat din umbra teatrului impresionist, fără excese de expresivitate la nivel de gestică ori atitudine.
Scenariul destul de simplu, e construit în limitele miturilor omului contemporan, avînd funcția de a-l desprinde de imediat și cotidian. Regele angajează un înțelept pentru a-i educa fiica. Pretext pentru a introduce doctrina taoistă: ”E vreo diferență între da sau nu? Între bine sau rău?/ Să mă tem și eu de ceea ce alții se tem?/ Cît nonsens”. Regele este exasperat pentru că lumea sa e întoarsă pe dos de teoriile relativiste ale înțeleptului (actul întîi).
Colac peste pupăză, discipolul înțeleptului și fiica regelui se îndrăgostesc. Actul al doilea, cînd cei doi decid să facă dragoste pe ascuns în patul servitorului, devine un fel de ”comedie a erorilor”. Decorul mobil scoate la iveală ba dormitorul servitorului, ba pe cel al concubinei, ba pe cel al regelui. Patul este glisat ba la stînga, ba la dreapta scenei. Numai că nimeni nu este de găsit în patul său. Ci mereu în patul altcuiva. Acest moment concentrează ideea de bază a piesei, care răstoarnă zisa proverbului ”Cum îți așterni, așa dormi”. În fapt, se poate ca nimic să nu rămînă confom planurilor noastre. Peste noapte, stînga ajunge dreapta ori dreapta – stînga. Regele – păcălici și servitorul – rege.
Cu alte cuvinte, ”the fool becomes king”: ”Numai eu nu posed nimic - (...)/ Numai eu sînt tern, dincolo de contraste, și absurd, de neînțeles (...) I am nourished by the great mother”. Servitorul e bănuit de rege că ar avea o aventură cu concubina sa. Iar servitorul se visează cu aceasta. Pentru taoiști nu doar temerile, dar și visele reprezintă o piedică pentru calea înțeleaptă. Aș tinde să cred că regizorul introduce tema iluziei, confundînd taoismul cu budismul. Finalul readuce, însă, substratul taoist. Regele decide să trăiască în armonie cu natura, renunțînd la planuri, la temeri, la discriminări. Semnificînd întoarcerea la ceea ce este primar.
Pe cînd o croazieră teatrală și pe la noi, pe Dunăre?


Dana Tabrea

http://dyntabu.blogspot.com/2012/05/oandezul-zburator-teatru-pe-apa.html