duminică, 20 iulie 2014

Cum dau tinerii actori ieșeni pe ”sticlă”


De curând (15 iulie), Sala Pod Pogor a găzduit avanpremiera primului lungmetraj produs la Iași, de UAGE – Fata cu ochii verzi (regia Mihai Mihăescu), după Romanul adolescentului miop, volumul al II-lea, [Gaudeamus], de Mircea Eliade. Dincolo de cadrele mișcate, uneori bruscate, chiar dacă mai domoale decât cele din Liceenii, m-a interesat la această proiecție cinematografică modul în care ar putea fi valorificați de industria filmului tinerii actori de teatru ieșeni. Din acest punct de vedere, distribuția a fost una extrem de generoasă, nu doar numeric, dar și ca potențial – Andrei Grigore Sava, Tatiana Grigore, Claudia Chiras, George Marici, Andreea Lucaci, Alexandru Amarghioalei, Alexandra Popa, Alexandru Iuraşcu, Ionuţ Cornilă, George Cocoş, Alexandru Petrila, Cristian Chelaru, Alexandra Bandac, Gina Mihaela Pavel.

Andrei Grigore Sava este unul dintre tinerii actori promițători ai Iașului, colaborator în spectacolele de teatru ale TNI, care, din păcate, nu a înregistrat – de la Visul unei nopți de vară (regia: Radu Afrim) și până la Femeia mării (regia: Radu Afrim), trecând prin Iașii în carnaval (regia: Alexandru Dabija) – niciun progres. Dacă la ultimul dintre spectacolele menționate era să cad de la balcon, încercând să reperez prezența cea mai vizibilă în rol secundar, a lui Andrei Sava,  iar în Visul experimenta un rol inedit – în Femeia mării impactul este unul diminuat. Ce se va întâmpla cu acest tânăr actor dacă regizorii nu vor găsi de cuviință să-i valorifice talentul? În film, regăsesc prezența ușor visătoare, ușor eterată, dar ceva mai mult dezabuzată de pe scenă. De data aceasta, toate trăsăturile au de-a face cu personajul redat, în viitor rămâne să mai vedem dacă va fi (re)descoperit înainte de a se pierde ca actor.

În rolul tinerei inocente – Tatiana Grigore, opunându-i-se caracterul Claudiei Chiras; atât la nivel cromatic, cât și în tușările de rol, această opoziție este cam previzibilă (roșu-roz, femeia incandescentă, un joc destul de ridicol la început vs. fata candida și visătoare). Cândva câștigătoare a unui premiu de popularitate în cadrul Galei Hop, Claudia Chiras a ales o altă direcție pentru continuarea studiilor (un master în Comunicare, la Universitatea din București) – cu toate acestea, o felicit că mai revine, din când în când, printre prietenii ei actori, în lumina reflectoarelor. Ionuț Cornilă, un actor de teatru prin definiție, se impune, inevitabil, și în film. Iar Andreea Lucaci, nominalizată la Gala Premiilor Uniter de anul acesta (rolul ”Agnes” în Prăpădul, regia: Lucian Dan Teodorovici) – reușește să joace la limita unui contre-emploi; încep să cred că dă mai bine pe ”sticlă” decât rezistă la ”scenă mare”.

Până la urmă, filmul rămâne un experiment, al cărui scop, repet, nu poate fi decât acela de a scoate în evidență tinerii actori ieșeni și altfel decât în reclame. Poate că astfel, văzuți și regăsiți, regizorii își vor îndrepta privirile asupra lor, înainte de a-și schimba toți cariera. Greu de zis cum dau pe ”sticlă” tinerii actori ieșeni, pentru că filmările sunt mult prea naturale. Unii sunt comici (Alexandru Amarghioalei, George Marici), alții dramatici (Ionuț Cornilă), alții dramatici și speciali (Andrei Sava), alții insuficient prezenți în cadre, dar, atât cât apar, ”e de bine” (Andreea Lucaci), alții reabilitați din mers, de la început nefiind clară intenția de a acorda rolul principal (Tatiana Grigore) ori nevoia de ridicol, un comic aproape grotesc – nu-ți mai poți stăpâni râsul, în special la primele scene de amor (Claudia Chiras-Andrei Grigore). Ulterior, Tatiana Grigore apare într-o ipostază ceva mai interesantă și dramatică, dar din păcate chiar spre final; pe parcurs – sunt scene aproape jenante – reveriile de fetișcană, lipsite de rafinament. Claudia Chiras nu e o femeie fatală convingătoare, iarăși se forțează nota în anumite scene de la început, când camera cade repetitiv pe anumite obiecte ori părți ale corpului. Ulterior abia este găsită formula de joc potrivită pentru ea, alături de Andrei Sava. Când să devii ceva mai serios și să-ți spui că e ceva de ”pescuit” în proiecția asta – se termină filmul.

 
Dana Tabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2014/07/cum-dau-tinerii-actori-ieseni-pe-sticla.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu