Teatru documentar în FITPT 2014

Ediția de anul trecut a FITPT explora în mod ludic câteva tipuri de teatru, propunând pentru partea de spectacol pentru noncopii (de seară) spectacole-lectură, alături de producții de anvergură, atent selecționate pentru Sala Mare a Teatrului Luceafărul, dar și de teatru-dans ori teatru cu miză socială, pentru Sala Mică. Anul acesta, sub titulatura Noi realități teatrale, festivalul își propune atât locuri insolite pentru spectacole, cât și, mai ales, promovarea unei varietăți surprinzătoare de tipologii teatrale: teatru documentar, teatru-dans, teatru pe apă, teatru multimedia, spectacol-lectură, teatru sociopolitic, performance etc.

Unele montări prezentate în FITPT 2014, cum este și cazul spectacolului ceh Putin schiază, realizat pe baza jurnalului ziaristei Anna Politkovskaia, asasinată în 2006, din cauza implicării prea mari în politica rusă a respectivelor vremuri, se află la granița dintre tipologii. În același timp teatru sociopolitic și documentar, dar și de marionete, aceasta se desfășoară într-o locație neconvențională (un cort militar amplasat în foyerul Palatului Culturii).

Asasinarea Annei Politkovskaia, jurnalist (Novaia Gazeta), scriitor (reportajele transmise din Cecenia au fost publicate) și militant pentru drepturile omului în Rusia, nu reprezintă un eveniment singular, ci se vorbește de câteva duzini de ziariști sau mai bine, victime ale FSB. Cazul A.P., al cărei jurnal a stat la baza spectacolului, a atras însă în mod special atenția datorită stilului incisiv de implicare în politica lui Putin, demascând revenirea la totalitarismul sovietic (acuzarea regimului Putin de absolutism stalinist). Poliției secrete ruse i s-au imputat mai multe masacre (gazarea din Teatrul Nord-Ost, exploziile în lanț din blocurile de apartamente, asediul școlii din Beslan), când oameni și copii nevinovați au fost uciși. Guvernul rus a refuzat să negocieze cu teroriștii ceceni în prima și ultima situație, consecințele fiind cele deja cunoscute de opinia publică de ani buni.

Din ceea ce s-a prezentat deja publicului tânăr în spectacolele din festivalul în curs la Iași, selecționerul unic, directorul artistic al Teatrului Luceafărul, doamna Oltița Cîntec s-a axat pe montări care îmbină seriozitatea tematică și ludicul modalităților de punere în scenă. În Putin schiază, subiectul de teatru documentar și dezvăluirile cu implicații sociopolitice sunt tratate cu mijloace regizorale de teatru de marionete, prin joc actoricesc dedicat, mișcare scenică tușată, folosind o recuzită kitsch – pentru a puncta prin caricaturizare grotescul atitudinii premierului/președintelui rus față de subiectele abordate. Laimotivul ce dă și titlul spectacolului subliniază tocmai lipsa de scrupule a lui Putin. Jocul de marionete vorbește de la sine: fantomele lui Lenin și Stalin i-au prezis lui Vova P. un viitor pe măsura trecutului autoritar de la Kremlin, cu condiția de a se lăsă el însuși purtat ca o marionetă în arena politică. Asigurându-și succesul în alegeri prin cumpărarea electoratului, prețul fiind în gaz, electricitate sau, parodic punând problema, votcă, acesta se arată ulterior dezinteresat de negocierile cu teroriștii ceceni – în timp ce asediile și masacrele curg lanț, jurnaliștii sunt ținuți departe de evenimente, A.P. este otrăvită în repetate rânduri, reușind să scape cu viață (până la un moment dat – ironia sorții: este ucisă chiar de ziua de naștere a lui Putin). IAR Putin… schiază. Nu este o metaforă, e vorba chiar de un hobby al premierului/președintelui rus, un bufon cu pretenții dictatoriale, în spatele acțiunilor căruia s-ar fi aflat poliția secretă rusă.

Atmosfera spectacolului este creată din cântece populare rusești și cecene, pe de o parte, dintr-o melodie dedicată lui Putin, un soi de șlagăr electoral, pe de altă parte. În permanență tonul grav – cel al severității faptelor este succedat de tonul șugubăț, inducând publicului o stare de voioșie care nu-i decât o plasă. Atât cât mă privește acest spectacol, consider că e un punct de referință cel puțin interesant pentru teatrul documentar; contradicția implicare-detașare este foarte bine lucrată (ceea ce-l face un spectacol contemporan valabil), iar elementele kitsch din decor, lipsa de dinamism pe anumite paliere (păpușărie, reprezentarea jurnalistei ori a asediilor/masacrelor) – justificată.

Deși trecutul recent rămâne punctul de referință al teatrului documentar contemporan, mă interesează mai curând subiecte actuale, încă nedezvăluite în totalitate opiniei publice, solicitând o documentare directă în subteranele problemelor și afirmarea unei păreri critice din partea regizorului, așa cum se întâmplă în spectacolele Gianinei Cărbunariu.

(Putin schiază, după Jurnal rusesc de Anna Politkovskaia, regia: Pavla Dombrovska, distribuția: Pavla Dombrovska, Tomas Machek, Ludek Vemola, în FITPT 2014, reprezentație: 8 octombrie)

Dana Tabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2014/10/teatru-documentar-in-fitpt-2014.html