Cea mai recentă premieră cu Furtuna
de la TNI e teatru german ca stil, conceput din nevoia de a construi un
Shakespeare care să nu preia atât din tradiția punerilor în scenă anterioare
(lucru care se practică în Occident, venind cu soluții dintre cele mai
neobișnuite cu condiția să fie altfel),
cât din problemele de ordin sociopolitic la ordinea zilei (naufragiații
sirieni, politicienii români corupți, abuzurile lui Putin împotriva
disidenților – trei exemple menționate chiar de Christina Paulhofer). Spectacolul
e irelevant pentru ce-ar fi vrut să le transmită Shakespeare contemporanilor
săi, dar ar putea deveni relevant pentru ceea ce intenționează să ne transmită
regizoarea de origine română.
Un spectacol actual interesează pentru că problemele ne aparțin. Imboldul
de a monta această piesă l-au dat zapping-ul
(impus de un accident) pe canelele TV din România și un brainstorming cu actorii, prin repetiții, privind lumea
contemporană globalizată, în intervalul dintre est și vest. Filonul
interpretării politice poate proveni de la Shakespeare, Furtuna fiind și o reflecție despre putere. Uneltirea ducelui
Milanoului, Antonio împotriva regelui Neapolelui, Alonso o reiterează pe cea
inițială împotriva lui Prospero. Cea a majordomului bețiv Stephano parodiază
primele două comploturi. În schimb, în mizanscenă burlescul este accentuat,
meditațiile grave despre natura umană sunt ocolite, se sfidează voit logica de
compunere a personajelor, iar contrastele și corespondențele dintre situații nu
urmează geometria shakespeariană.
Politizarea discursului teatral nu e transpusă într-un construct forte. Viziunea
regizorală scindată este (auto)parodiată de Prospero (Călin Chirilă), ”forță
motrice” și prezență dramaturgică în piesă, autor cvasidemiurgic în spectacol. Ieșirile
din convenția teatrală sunt realizate în două moduri: prin improvizație
(dirijată) sau prin tehnici ale detașării (camera de filmat, microfoane), fără
ca detașarea să fie contrabalansată prin implicare. Apreciez cum e organizată
distribuția, compozițiile regizorale și atenta dirijare a gesturilor actorilor.
Însă între actualizarea puternică a mizanscenei și felul cum sunt conduși
regizoral actorii se instalează un paradox. Între noutatea abordării piesei și
modalitatea de rostire a replicilor, inside-urile
personajelor, controlarea meticuloasă a gesturilor (în special, a celor implicând
mâinile) apare lipsa de concordanță.
Luând în calcul muzica, implicând sound de fond, coloană sonoră variată (de
la rock la hip-hop, de la liric la electrizant) sau proiecțiile diverse
(abstracte sau figurative, ca niște frecvențe de unde, aproape science-fiction,
în timp real, cu actorii/personajele din scenă), se ajunge la un abis estetic. Fragmentaritatea
conceptului regizoral nu indică un teatru postmodern, postdramatic, ci, mai
degrabă, un neoavangardism costumat în teatru german actual. Poate și din cauza
unora dintre mijloace, pe care cultura teatrală le-a înmagazinat ca pe niște déjà-vu-uri (contre-jour, pânze albe,
plase etc.). Decorul e format în cea mai mare parte din forme rectangulare și rotit
cu ajutorul turnantei, aducând în joc simboluri (hexagoane) și punând la lucru
imaginația spectatorului (volumele platonice). Folosirea turnantei trimite
înspre scena renascentistă in-the-round,
când comportamentul celor din sală era observabil, iar în zilele noastre poate
fi tratat ca act estetic, fie acesta unul kitsch, comic, grotesc sau realist. Contrastul
instalat între decor și recuzita casnică e de bun-augur.
Feminismul regizoarei transpare și în alte ocazii: în roluri masculine sunt
distribuite actrițe. Dacă în teatrul elisabetan, femeilor le era interzis să
joace, tineri băieți fiind angajați pentru rolurile feminine, acum se întâmplă
exact invers (bufonul Trinculo e jucat de Pușa Darie, iar turbulentul Stephano
de Petronela Grigorescu, în roluri noi și costume la modă, cu voaletă și tot
dichisul). Feminism și, în același timp, ironizare a sa: compozițiile
actoricești sunt savuroase (bătrânul înțelept Gonzalo devine, odată cu Ada
Lupu, o divă siliconată, yoghină, sexy și elementară, posibil lucrând într-o
multinațională, poate chiar invitata unei emisiuni TV despre biz, primită cu wow de făuritorii de rating). Modul cum sunt construite sau
modificate personajele, ba chiar spectacolul în întregul său, scoate în
evidență actorii atât individual, cât și în dublete scenice (Trinculo-Stephano,
Antonio-Sebastian/ Radu Homiceanu-Horia Veriveș, ultimii doi efeminați și formând
un cuplu haios). Între demon și demiurg, eliberând sau legând prin magie ori
blestem, împărțind penitențe ori iertări, Călin Chirilă este un actor în plină
glorie. Delu Lucaci face figură din ce în ce mai bună la scenă mare,
acompaniind confesiunea lui Prospero din scena tată-fiică, și intrând într-un
duet scenic reușit cu Ionuț Cornilă (un Ferdinand ceva mai punk). Daniel Busuioc și Radu Ghilaș (Alonso) sunt prezențe
actoricești vizibile, dar pasagere. Doru Aftanasiu (Caliban) e distribuit, în
sfârșit, într-un rol diferit de cele cu care s-a obișnuit (de data aceasta, e
un gangster primar, aspirant la răsturnarea raportului stăpân-sclav). Andrei
Sava este excepțional în Ariel (dansul lui Ariel, imponderabilitatea mișcării
scenice, elasticitatea și suplețea corporală, voce live, stăpânirea de sine,
echilibrul interior, dobândite ca actor, perfect conștient de valoarea sa). E
salutară noua postură de coregraf, în care o regăsim pe talentata Camelia
Dilbea.
(Furtuna de William Shakespeare,
traducerea: Francisca Solomon, regia: Christina Paulhofer, distribuția: Călin
Chirilă/Prospero, Andrei Grigore Sava/Ariel, Doru Aftanasiu/Caliban, Ionuț
Cornilă/Ferdinand, Delu Lucaci/Miranda, Pușa Darie/Trinculo, Petronela
Grigorescu/Stephano, Ada Lupu/Gonzalo, Horia Veriveș/Sebastian, Radu Homiceanu/Antonio,
Radu Ghilaș/Alonso, Daniel Busuioc/Șeful de echipaj, dansatori: Alexandra
Vieru, Adnana Bolea, Ana Maria Fasolă, Iulia Dolinschi, Andreea Olaru, Mariana
Dumitrache, decor: Jan Steigert, costume: Lili Wanner, muzica originală:
Sylvain Jacques, coregrafia: Camelia Dilbea, premiera: 4 decembrie 2016, Sala
Mare, TNI)
Dana Țabrea
http://dyntabu.blogspot.ro/2016/12/a-tempest-in-teapot-or-storm-in-teacup.html
http://dyntabu.blogspot.ro/2016/12/a-tempest-in-teapot-or-storm-in-teacup.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu