Despre ură și alți demoni

Demonii Europei sunt, inevitabil, ai noștri, cu mențiunea că totul ia proporții nejustificate, incredibile în România. Dincolo de absența toleranței, discriminare, terorism, încălcarea drepturilor omului, absența solidarității interumane prin existența disensiunilor de tot felul, corupție, cel mai mult ne afectează extremismele de opinie, religioase sau politice. Extremismele conduc la ură și la violență față de semeni. Iar ura și violența fac referire la un trecut pe care nu am reușit să-l depășim. Orice discuție despre trecut ne trimite într-un abis istoric fără martori sau cu martori părtinitori. Plecând însă dinspre prezent înspre trecut, nu ar trebui să ne permitem să vorbim despre trecut fără a ne asuma faptele cu maximum de integritate. Mai mult poate decât ura, absența onestității în ceea ce privește prezentul, plecând de la o confortabilă reconstituire a trecutului, dinspre interesele politice ale momentului, se convertește într-un demon, ca o fantomă ce ne bântuie mental, de cele mai multe ori fără chiar să ne dăm seama.

Performance-ul Calul alb vine în întâmpinarea demonilor Europei dinspre propriii noștri demoni. Calul alb. Scurtă istorie a urii:2016-1944, cu Ilinca Manolache (text: Smaranda Nicolau, după o investigație de: Laura Ștefănuț, muzica Diana Miron, terasa MNAC, premiera: 29 septembrie 2016) este unul dintre cele mai reușite performance-uri în regia Ioanei Păun. Partea de documentare se reduce la cazul Ion Ficior, torționar, fostul comandant al lagărului de deținuți politici, respectiv al coloniei de muncă comuniste de la Periprava, din Delta Dunării, judecat și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanității.

E vorba de un performance de talie occidentală, susținut de o actriță ce întruchipează personaje multiple (reportera ce se autosugestionează, împotriva firii, spre a deveni un cetățean mediu de succes, care își va plăti ratele la mașină și apartament în 50 de ani, dacă se conformează clișeelor unei societăți dominate de forțarea limitelor umane, cosmetizare, atitudine de învingător cu orice preț, în pofida pierderii integrității morale; locțiitorul de partid și, în același timp, Ficior, jonglând de la un microfon la altul ordinele crude ale primului și incapacitatea disperată de a se sustrage de la acestea, a celui din urmă; gardienii; prezentatoarea ingenuă de Ziua Națională a Ungariei). Dintr-o perspectivă mai tolerantă, în cazul Ion Ficior e vorba de instinct de autoconservare reconvertit în ură. Psihologic, atunci când oamenii ajung în situații de criză, devin mai agresivi.    

Ilinca Manolache e acompaniată vocal live de Diana Miron, lirismul tonului acesteia contrabalansând zvâcnirile de energie ale celei dintâi. Tot Diana Miron a creat sound-ul neobișnuit, ca un scrâșnet, ușor psihedelic. Aceasta se ridică periodic de la masa tehnică, poziționată la vedere, jucând rolul regizorului tehnic și dând ușoare direcții de scenă actriței, legând scenele între ele prin intervențiile sale. Regizoarea e vizibilă la pupitrul de comandă, supraveghindu-și cu atenție întregul spectacol, fără a interveni. Actrița Ilinca Manolache are un moment hip-hop expansiv, cu rapping pe electro, impersonând detalii promiscue din intimitatea lui Ficior.

Regizoarea pune în joc o varietate de mijloace de scenă ingenioase: acvariul cu pești simbolizând deținuții; cubul de gheață, diminuând granițele ferme dintre torționar-victimă-deținut; microfonul reporterei din acvariu, sugerând creșterea ratingului știrii cu cât e din ce în ce mai multă regie și actorie; cuvântul ”familie” cu majuscule din material gonflabil pe perete, redeschizând o dispută aprinsă din cadrul societății noastre; calul alb în miniatură, evocând calul cu care se spune că Ficior își chinuia victimele, sărind peste deținuți. Ironia e prezentă prin contrastul creat între informația cu caracter documentar despre victima Mokar Ianos și momentul ungar. Astfel, la final se produce și detașarea de istorie, spectacolul având un pronunțat caracter estetic.   

Dana Țabrea


http://dyntabu.blogspot.ro/2017/01/despre-ura-si-alti-demoni.html

Textul pentru editia speciala de Anul Nou a Ziarului de Iasi cu tema "O stafie bantuie Europa" (numerele de pe 31 decembrie 2016, 4 si 5 ianuarie 2017).