Un spectacol-colaj, în loc de un bilanț teatral

Ținând loc de bilanț teatral al ultimelor stagiuni și evidențiind trupa teatrului, spectacolul festiv Teatru 200 a marcat 200 de ani de la prima reprezentație teatrală în limba română, având premiera pe 16 decembrie 2016. În același timp, spectacolul aniversar dedicat celebrării Teatrului Național ”Vasile Alecsandri” din Iași a mai avut în vedere următoarele motive de sărbătoare teatrală: 175 de stagiuni, 120 de ani de la inaugurarea clădirii TNI și 140 de ani de la primul teatru evreiesc din lume.

Spectacolul aduce în prim-plan scene reprezentative din spectacole de succes ale scenei ieșene. Prima scenă are o valoare istorică, evocând spectacolul Mirtil și Hloe de Gheorghe Asachi (primul spectacol în limba română), de această dată în regia Irinei Popescu-Boieru, fiind urmat de o scenă din Iașii în carnaval de Vasile Alecsandri, în regia lui Alexandru Dabija, spectacol care-a avut premiera cu ocazia redeschiderii Sălii Mari a TNI, pe data de 5 octombrie 2012. Tot valoare istorică, dar și un profund impact emoțional o are evocarea spectacolului Chirița în provincie de Vasile Alecsandri, când trei Chirițe în travesti se întâlnesc, prin timp, pe scena mare (Miluță Gheorghiu, în înregistrare ori proiecție și prin aducerea rochiei, acum piesă de muzeu, în scenă, iar Petru Ciubotaru și foarte talentatul Teodor Corban, live).

Câteva intermezzouri, în special din Actorii de Flavia Buref, leagă între ele scene diverse, probabil alese după criteriul succesului la public ori pentru a oglindi complexitatea tipologiilor și a stilurilor teatrale abordate de-a lungul timpului în montări, care nu urmează neapărat o ordine cronologică, ci mai mult posibilitatea actorilor de a evolua într-un demers teatral coerent, fără să fie căutate o logică ori un sens dincolo de caracterul festiv al manifestării teatrale ca atare, din spectacole diferite care-au avut premiera în 2010 (Aici, la porțile beznei de Mihai Măniuțiu), 2013 (Hamletmachine, regia: Giorgos Zamboulakis, Pălăria florentină, regia: Silviu Purcărete), 2014 (Golem, regia: Alexander Hausvater, Acasă în miezul verii, regia: Claudiu Goga), 2015 (O scrisoare pierdută, regia: Mircea Cornișteanu, Vizita bătrânei doamne, regia: Claudiu Goga, Cântăreața cheală, regia: Radu Nica) sau chiar din 2016 (Un dușman al poporului, regia: Claudiu Goga, Cafeneaua, regia: Silviu Purcărete).

Fiind valorificat mai mult la nivel sintactic și mai puțin la nivel semantic, spectacolul-colaj Teatru 200 punctează datele amintite și evenimentele care au avut loc. De asemenea, aduce în prim-plan actorii trupei ieșene, insistând pe figuri importante ale scenei Naționalului ieșean: Teodor Corban, Emil Coșeru, Constantin Pușcașu, Mihaela Arsenescu Werner, Monica Bordeianu, Călin Chirilă, Petru Ciubotaru etc. Astfel că nu e vorba de Golem-ul lui Hausvater, cât de Emil Coșeru, Doru Aftanasiu și Cosmin Maxim într-o scenă tulburătoare din spectacolul Golem ș.a.m.d. În acest mod este conceput spectacolul Teatru 200, aducând în discuție scenele de spectacol ca pretext pentru actorii care au evoluat în scenele alese, etalând potențialul trupei, care iese în evidență în funcție de motivația, aptitudinile și lucrul cu sine al fiecărui actor în parte.

Uneori, scenele trec fluent unele în altele, alteori e nevoie de un intermezzo sau de pauze (Anne Marie Chertic se impune, astfel, cu un moment de song doar al ei), cu accent pe monologuri, duete scenice sau pe momente de grup. Pușa Darie se face remarcată în fiecare dintre scenele din care face parte (prin atitudine și gestică), dându-mi impresia că solicită astfel atenția deosebită a regizorilor, pentru roluri mai consistente. În momentul de față, recunoștința se îndreaptă înspre actorii societari ai TNI (Mihaela Arsenescu Werner, Monica Bordeianu, Doina Deleanu, Emil Coșeru, Petru Ciubotaru etc.), însă atenția înspre cei care își doresc mai mult de la cariera lor, având deja proba talentului și a reușitei (Teodor Corban, Călin Chirilă, Petronela Grigorescu etc.), dar, dincolo de dovezile palpabile reprezentate de afirmare, premii ori de activitate continuă, lista rămâne deschisă (Ada Lupu, Andrei Grigore Sava etc.).

Finalul, când actorii îi privesc pe spectatori dintr-o sală de spectacol paralelă, poate puțin mai teatral și mai dramatic decât spectatorii pe ei, ne reamintește că și actorii sunt, într-un fel, spectatori, în spatele cortinei, ori trăgând cu ochiul în sală, pentru a anticipa reacția finală a publicului, solicitând feedback sau așteptând încurajări și aplauze.  

(Teatru 200, regia: Cristian Hadji-Culea, scenografia: Dragoș Buhagiar, muzica originală: Vlaicu Golcea, video: Andrei Cozlac, mișcare scenică: Oana Sandu. Trupa Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași este formată din: Brânduşa Aciobăniţei, Doru Aftanasiu, Mihaela Arsenescu Werner, Constantin Avădanei, Andreea Boboc, Monica Bordeianu, Georgeta Burdujan, Daniel Busuioc, Adi Carauleanu, Anne Marie Chertic, Călin Chirilă, Petru Ciubotaru, Haruna Condurache, Teodor Corban, Antonella Cornici, Ionuţ Cornilă, Emil Coşeru, Puşa Darie, Doina Deleanu, Radu Ghilaş, Petronela Grigorescu, Radu Homiceanu, Diana Ignat Chirilă, Tatiana Ionesi, Livia Iorga, Ada Lupu, Cosmin Maxim, Dumitru Năstruşnicu, Constantin Puşcaşu, Irina Răduţu Codreanu, Oana Sandu,  Catinca Tudose,  Horia Veriveş, Dionisie Vitcu, Gelu Zaharia, și colaboratorii: Delu Lucaci, Andrei Grigore Sava, Nucu Ionescu, premiera: 16 decembrie 2016, Sala Mare, TNI)

Dana Țabrea


http://dyntabu.blogspot.ro/2017/01/un-spectacol-colaj-in-loc-de-un-bilant.html