Rovegan

Bunica unei familii de români săraci e lăsată să moară în bucătăria de vară, în timp ce familia acesteia, neavând bani de medicamente, ascultă muzică tare pentru a nu-i auzi gemetele; mamele își lasă copiii pradă depresiei și pleacă în străinătate să câștige bani pentru familie; copiii cresc cu bunicile, nu au rezultate la învățătură, iar fetele se vând în Italia sau se căsătoresc în țară de timpuriu. Sunt doar câteva situații de viață cutremurătoare direct legate de tema migrației din cauza sărăciei, dezbătută în Rovegan.

Structura alegorică a scenariului ia ca punct de plecare ”Capra cu trei iezi”, rescriind-o în cheie contemporană. Personajele sunt aduse mai aproape de subiectele abordate: mama capră, nevoită să-și ofere serviciile de ”badanta” la Roma (Mihaela Teleoacă), iedul mijlociu, transformându-se în capră, descoperind avantajele noului statut de femeie întreținută în casa italianului în vârstă (Valentina Zaharia), iar iedul cel mic, renunțând la visurile de a participa la olimpiadă, asumându-și o viață comună în România (Silvana Negruțiu). Actrițele au roluri multiple, individualizându-se prin compoziții provocatoare și solicitante, care necesită folosirea tuturor resurselor și a abilităților sau făcând să vibreze la unison lamentarea corului mamelor.

Catinca Drăgănescu își face simțită prezența în spectacol prin mijloacele regizorale puternice la care recurge: îmbinarea storytelling-ului și a dramatizării propriu-zise, succedându-se la mică distanță, construind alegoria ca umbrelă pentru teme delicate, interpretarea emoțională, la care se adaugă sincronizarea vocală sau coregrafică a celor trei actrițe, generând un comic amar. Coloana sonoră vie se află în disonanță intenționată cu subiectul extrem de grav pentru România actuală sau cu jocul dedicat al celor trei. Astfel că problemele intervin surprinzător, realizând un colaj între momentele teatrale jucate și cele redate prin storytelling pe ritmuri pop, de muzică clasică sau rock. În acest mod, regizoarea își creează propriul context, contrastând cu așteptările, iar orice altă  asociere despre cum se aude, simte sau vede spectacolul devine superfluă.

Interpretarea participativă a celor trei partenere de scenă se îmbină cu imersiuni în universul spectatorului, adresarea directă implicându-l în lumea spectacolului. Actrițele se pliază cu dezinvoltură și talent nu numai pe rolurile principale, ci și pe cele secundare ori pe simplele intervenții din scenă pentru recrearea contextului sonor (de exemplu, plânsetul bebelușului în timp ce iedul mijlociu se străduiește să își construiască și vândă imaginea pe internet). Din când în când, prezența auditivă a lupului emerge din cântecul mamei capră, unde termenul ”bani” s-a inserat în mod abuziv, sau chiar din sporovăiala sau behăitul celor două capre ducând o viață decentă în Italia, semnificând o viață amenințată de prezența constantă a răului care poate lua diverse forme, de la sacrificarea armoniei familiale pentru bani la vinderea de sine cu același scop.

Printr-o incursiune video în lumea satelor din județul Vaslui și interviuri cu soți, bunici și copii rămași în țară, viața unor oameni foarte apropiați de natură și instincte, deciși să se adapteze la mediul social nefavorabil, ni se dezvăluie. Dintre animalele domestice întâlnite, capra atrage atenția regizoarei-dramaturg prin capacitatea de adaptare la mediu. Supranumită ”vaca omului sărac”, capra poate crește chiar și în condiții ostile, este vioaie și extrem de interesată de tot ceea ce se întâmplă în jurul ei, având capacitatea de a utiliza tot ceea ce se găsește în jurul ei. Este rumegătoare, iar dacă nu are unde paște se poate hrăni și cu furaje. Laptele de capră este foarte căutat pentru conținutul bogat în vitamine și minerale, reprezentând 2% din producția mondială de lapte. Până la vârsta de patru luni, iezii primesc același tip de hrană. Apoi, crescătorul trebuie să selecteze iezii și să-i separe în două grupe: iezii crescuți pentru carne ce urmează a fi sacrificați și iezii opriți pentru creștere. Enunțuri comune, de manual sau enciclopedie ajung să facă parte din scenariu și ascund/revelează problematica gravă. Metafora care stă la baza spectacolului e una neobișnuită, atrăgând atenția asupra unei situații aparte. Cum îi alege destinul pe acești oameni nevoiți să plece în străinătate și să se sacrifice pentru o viață decentă?

Expusă la intemperii sociale și confruntată cu o migrație externă masivă, România nu oferă un viitor satisfăcător cetățenilor ei. Conform estimărilor statistice, la fiecare 5 minute și 27 de secunde un român alege să emigreze. În prezent, peste 2,5 milioane de români trăiesc în afara teritoriului țării. Din cauza condițiilor de trai nesatisfăcătoare, aceștia sunt forțați să își caute locuri de muncă în străinătate, departe de familie. Cele mai expuse sunt mediul rural și mediul urban sărac. Migrația externă afectează populația tânără între 18 și 24 de ani. Dar și populația cu vârste cuprinse între 22 și 35 de ani, provenind din clasa de mijloc, absolvenți de studii superioare. La limita dintre documentare și ficționalizare, Rovegan aduce destinele acestor oameni reduși la cifre și statistici în lumina reflectoarelor, căutând să găsească punctele lor comune cu viețile celor din sala de spectacol.

(Rovegan, text și regie: Catinca Drăgănescu, distribuția: Mihaela Teleoacă, Silvana Negruțiu, Valentina Zaharia, muzica: Alexei Turcan, video și documentare: Alexandra Dinca, Vlad Bîrdu, Ionuț Popescu, coproducție Asociația Arena și Centrul de Teatru Educațional Replika, spectacol prezentat în cadrul Go West. Platformă de teatru și dezbatere, un proiect cofinanțat de AFCN, Teatru Fix, 11 aprilie 2017)

 Dana Țabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2017/04/rovegan.html