Tot ceea ce am putea considera astăzi ca fiind civilizație (de la
subtilitățile ideologice transformate în momeli demagogice aruncate mulțimilor,
la strategiile de marketing ori la tehnica avansată) nu-i decât barbarie
rafinată. Aceasta e teza care stă la baza cărții lui George Colang despre
barbaria actuală. În analiza celor trei moduri ale barbariei identificate în
societatea contemporană, perspectiva care opune civilizația barbariei și pe
civilizat barbarului este depășită, deoarece, de la un punct, străinul, cel de dincolo
de ziduri, diferitul, cel ce nu ne seamănă și pe care-l situăm la marginea
comunității, dincolo de garduri, dar deopotrivă dincoace, în interiorul protejat de acestea își va
revendica dreptul la o existență mai mult decât etimologico-istorică și va
deveni în ultimă instanță cel crud, sălbatic și tot ceea ce mai înțelegem
astăzi prin acest termen. Mai mult, barbaria și civilizația nu se opun, ci într-un
mod extrem de subtil nu pot decât coexista astfel încât civilizația nu ar fi
decât barbarie sofisticată.
George Colang supune atenției chipurile barbariei actuale cu privire la
trei sfere: politică, economică și tehnică. În primă instanță, omul devenit masă de manevră pentru politicieni este folosit
în mod barbar. Ca barbar. Adică doar astfel omul ajunge barbar. Iar civilizatul
nu-i decât cel ce decide regulile jocului, cel ce dispune de semenul său. Barbaria
economică vine în continuarea celei politice ca luptă de clasă. Prin barbarie
economică se are în vedere faptul că omul nu mai contează altfel decât în
termeni de rentabilitate, investiție, profit, achiziție etc. Barbarul e sclavul
consumismului, la cheremul companiilor, al angajatorilor, dar și al
strategiilor de piață, fiind tratat ca mijloc spre atingerea anumitor scopuri
și prin aceasta contribuind la realizarea intereselor celui ce dispune de el;
paradoxal cel ce se folosește de barbar e chiar civilizatul din această ecuație
ce se stabilește între barbarie și civilizație, diferit de modul în care ne-am
obișnuit să opunem cei doi termeni până acum. În fine, progresul tehnologic
surclasează inteligența umană și prin aceasta omul își pierde identitatea,
personalitatea, dincolo de opoziția dintre barbarie și civilizație: ”În baia de mulţime, de interese de
toate felurile, omul este cules, sedus şi astfel declasat, căzut din
rândul drepturilor sale fundamentale. Iluzia este astfel conturată, iar barbarul
este gata să devină, într-un final, civilizat”.
George Colang impune o perspectivă etică asupra întregului mecanism. În politică,
barbarul este naivul sedus de discursuri demagogice, ademenit cu tot felul de
utopii, nu lipsite de un punct de plecare real. Barbaria nu-i decât ”modalitatea
de acaparare, de corupere a individului ce trebuie să fie sedus”. Dominatorul
îl supune pe barbar, potrivit propriilor interese. Civilizatul se comportă
barbar și-l aservește pe acesta din urmă, care era el însuși în postura
civilizatului până să survină această situație. Ulterior, barbarul intră în
joc. Și ar putea chiar să fie el cel ce domină, de fapt. Dialectica
civilizat-barbar ia uneori forma unui schimb de roluri (regăsesc aici o
influență a teoriei lui Hegel asupra raportului stăpân-sclav,
recontextualizată).
Barbaria politică e rafinată deoarece stă sub însemnele unei civilizații a spectacolului. Din ce în
ce mai mult (și observ acest lucru de ceva vreme), la nivel european și chiar mondial
scena politică a început să dobândească un caracter estetic. Aspecte minore,
precum faptul că președintele Statelor Unite ale Americii a fost actor sau că
actualul președinte al Franței e iubitor de teatru și a studiat teatru sunt totuși
câteva semne destul de clare. Orice eveniment politic, fie că vorbim de un protest,
fie de un miting electoral poate fi analizat cu instrumentele esteticianului
teatral. În România, acest aspect a devenit evident odată cu protestele care-au
început în ianuarie 2017. O considerare atentă a imaginilor popularizate în
spațiul online relevă asemenea aspecte (cum a fi proiecțiile pe clădiri), culminând cu momentul când zeci de mii
de manifestanți au realizat în Piața Victoriei un tricolor uman (luminând cu
lanterna telefonului mobil coli colorate și scandând același lucru în același
timp). La fel, cele două mitinguri electorale de la Iași (organizate de PDS,
respectiv de PNL pe 9 și 11 mai 2019) pot fi supuse unui examen estetic, nu
fără implicații etice. Spre exemplificare, am putea remarca scenografia din culori calde și reci, în asocieri cromatice concordante (albastru-galben) la care au
apelat liberalii, dramatismul fondului muzical sau asertivitatea replicilor. Sau
am putea face referire la o estetică a grotescului ce atinge punctul culminant
când susținătorii se închină la însemnele electorale ale PSD-ului. Mitingul în
cauză apelează în mai mare măsură la latura emoțională a spectatorului activ,
în timp ce mitingul liberalilor face apel la latura sa reflexivă. Doar
reamintesc scurt reacțiile contramanifestanților de după garduri care, ca niște barbari, își bat joc de manifestanți.
Imaginile sunt disponibile și mediatizate, astfel încât nu își au rostul prea multe
comentarii. Cu privire la raportul barbarie-civilizație, aceste imagini au fost
percepute în sensul că civilizatul râde de barbar sau exact invers (barbarul
sedus și îndoctrinat politic), dar insistându-se pe polarizare când de fapt e
un schimb de roluri extrem de versatil între civilizație și barbarie, un subtil
joc dialectic între exterioritate și interioritate. Un spectacol de așa natură încât
să creeze suspans și reacții în rândul spectatorilor celor mai pasivi.
Revenind la volumul recenzat, am regăsit la George Colang concepte
similare. El vorbește de ”cetățeanul spectator”, chiar dacă nu neapărat în sens
estetic, ci într-unul mai curând etic: cetățeanul folosit ca mijloc și astfel
ajuns barbar. Dar discută în același timp și de roluri și de lipsa de
importanță a persoanei din spatele personajului/rolului, ambele fiind pur
formale. Din punctul de vedere etic care îl interesează pe Colang, formalismul
se bazează pe folosirea omului de către alt om ca mijloc (kantianism la care
revine în multiple rânduri), transformându-l în barbar. În același timp, între
așa-zișii barbar și civilizat se stabilește un soi de complicitate, de asumare
a rolurilor, ca-ntr-un spectacol, iar miza este până la urmă senzaționalul. Din
punctul de vedere estetic care mă interesează, în surprinderea spectatorului
celui mai avizat și transformarea lui, fie și numai pentru o clipă, în barbar
constă reușita show-lui politic.
(Recenzie la volumul Dimensiuni și
perspective etice asupra barbariei actuale de George Colang, editura Eikon,
Colecția Universitas, Seria Filosofie, București, 2018)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu