Bun de export/ Ready to Export are o dinamică impecabilă. Este unul dintre cele mai
reușite spectacole ale inteligentei și tinerei regizoare Catinca Drăgănescu,
excelent susținut de actorii care interpretează personaje multiple sau aflate în
etape diferite ale existenței lor; am putea chiar spune că în unele momente le impersonează,
reconstruind personalități, voit îngroșat, astfel încât stilul regizoarei să
devină perfect vizibil (expresivitate actoricească în tușe groase, modificarea
relațiilor scenice, astfel încât actorul să nu se mai raporteze la partenerul
de scenă, ci la însuși spectatorul, pe care îl dinamitează cu emoții și idei și
îl vizează în mod direct prin subiectul ales, expresionism teatral). E genul de
spectacol care poate fi recunoscut după amprenta regizorală, odată ce ai văzut
mai multe spectacole de calitate semnate de Catinca Drăgănescu. Din punctul meu
de vedere, regizoral e un maximum atins cu brio.
Se mizează pe modalitățile colaborative noi atât în scrierea textului de
teatru, cât și în realizarea scenică efectivă. Catinca Drăgănescu îl implică în
mod direct pe Alex Tocilescu ca dramaturg, recurgând în același timp la mărturiile
unor persoane atinse de subiect (problema migrației) care au acceptat să își împărtășească
poveștile de viață cu echipa de lucru. În același timp, regizoarea implică
actorii în procesul de creație, stabilindu-se o legătură strânsă între aceștia
și dramaturg pe parcursul elaborării.
Necesitatea colaborării dintre actori și dramaturg decurge din faptul că,
în cea mai mare parte, autorul este onest (chiar dacă schimbă unele detalii) în
scrierea scenariului, atunci când face apel la propria autobiografie, iar
actorii doresc să fie cât mai aproape de realitatea personajelor pe care le (re)construiesc.
La un moment dat, odată introdusă chestiunea migrației, fantezia își face loc
în scenariu, iar acest lucru e cât se poate de vizibil. Elementele autobiografice
pot fi detectate și separate de cele ficționale, iar acest lucru se datorează
atât regizoarei care știe să jongleze cu intuiția publicului, cât și actorilor
care schimbă rapid și cu ușurință registrul de joc.
Cu acest prilej, Catinca Drăgănescu atrage atenția indirect asupra unor
aspecte foarte importante de ordin regizoral: cum arată construcția unui
personaj care se pliază pe personalitatea unei persoane care a existat aievea
(implicând inevitabil o doză considerabilă de subiectivitate, relativism și
imaginație), diferită de construcția unui personaj la care, în absența rigorii
impuse de dramaturg, pot contribui imaginația actorului, anumite date din
experiența actorului folosite în creația artistică sau chiar improvizația
ușoară. În același timp, se stabilește o diferență între recrearea unor
situații din realitate la nivel scenic, credibile pentru dramaturgul a cărui
autobiografie e în joc, care sucită în același timp interesul într-un spectacol
de secol XXI și crearea unor situații imaginare ce continuă biografia, într-un
spectacol de talie occidentală, reușind să țină publicul conectat nu doar
emoțional (majoritatea celor din sală au fost plecați din țară, dar poate au
revenit, au rude, prieteni, cunoscuți care au emigrat sau și-au pus măcar o
sigură dată problema emigrării) ori ideatic (prin subiectul abordat), ci și
datorită modului în care actorii își abordează partiturile.
Dincolo de implicarea actorilor și de abilitatea regizorală de a ști ce să
ceară fiecăruia, fără a pierde din vedere coeziunea scenică sau ținând cont de faptul
că actorii formează o echipă și de faptul că actorii și dramaturgul sunt de
asemenea o echipă, cheia succesului acestui spectacol o constituie umorul. Actorii
sunt conștienți de implicațiile grave ale poveștilor de viață reconstruite; cu
toate acestea se detașează prin umor. Prin umorul datorat în mare parte
șarjărilor voite, îl prind și pe spectator în jocul lor dintre înțelegerea deplină
a unei problematici incomode și nevoia de detașare de respectiva problemă, fără
a pierde din vedere gravitatea acesteia.
Umorul nu anulează seriozitatea actului estetic, ci o potențează. Astfel
încât caracterul problematizant, valoarea estetică, dar și latura umană coexistă
într-un produs teatral la limita dintre spectacol și performance. Momentele
muzicale, în legătură cu textul de autor și biografia acestuia (”O iubesc pe
Simona Ionescu”), dar și cele coregrafice sunt realmente reușite și foarte bine
integrate în economia întregului. Frenezia actorilor în astfel de momente,
detașarea lor prin neutralitate și/sau umor, decorul minimalist asigură pragul
optim de suportabilitate în cazul acestei producții care adresează o problemă
dureroasă pentru mulți dintre cei care văd spectacolul. Muzica îndeplinește un dublu
rol, de implicare ori de detașare, în funcție de situație; în exemplul deja dat,
e vorba de detașare, dar uneori momentele vocale ale actorilor sporesc
intensitatea tematicii. Mișcarea corporală exagerată, atent regizată contribuie la
neutralizarea tensiunii, în egală măsură – coregrafia non-restrictivă.
Nu în ultimul rând, aș vrea să semnalez sensul dublu al titlului, datorită
ambiguității create de folosirea termenului ”bun”: gata (bun) de export(at) în
străinătate, inteligența românilor a devenit un bun (o marfă) de ceva vreme,
acum mai puțin ca niciodată. Acum, fenomenul migrației nu mai e un subiect de
laudă, ci unul care dă de gândit prin statistici terifiante: ”Conform datelor
INS, România înregistrează o pierdere netă prin migrație externă de un român la
fiecare 5 minute și 27 de secunde”. Majoritatea nu emigrează pentru că ar fi
racolați datorită inteligenței (acestea sunt cazurile fericite, cu care ne-am
obișnuit în trecut), ci din cauză că nu li se oferă o viață decentă aici. Viața
celor plecați în străinătate e, cel mi adesea și cu excepții, departe de well-being.
În fine, a alege între a fi
bun (masă) de manevră sau a fi bun (marfă) de export nu e un lucru tocmai ușor.
De aceea, pentru a evita dificultățile și problemele de conștiință pe care le
creează ”a alege”, nici nu mai reprezintă astăzi o alegere că faci parte
dintr-o categorie sau alta. Despre ”import” (corelat cu ”export” în
scenografie) sunt, de asemenea, foarte multe de zis (nu doar exportul de forță
de muncă din România în străinătate, ci și importul de forță de muncă în
România merită examinat), de aceea mai așteptăm asemenea spectacole.
(Bun de export/ Ready to Export
de Alex Tocilescu, regia: Catinca Drăgănescu, distribuție: Silvana Negruțiu,
Alex Zob, Crina Ene, Constantin Dogioiu, scenografia: Omid Ghannadi, Compania
Point București, FITPTI 2019, 4 octombrie, Teatrul ”Luceafărul” din Iași)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu