De Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie 2021, Teatrul din Iași a oferit publicului un spectacol dezghețat, plin de miez și lipsit de emfază. Carmen Dominte a câștigat cu ”Sindromul Quijote” prima ediție a proiectului Lecturi3, un parteneriat între Teatrul Național ”Vasile Alecsandri”, Muzeul Național al Literaturii Române Iași și revista ALECART, având ca scop promovarea dramaturgiei contemporane din țară și Republica Moldova prin spectacole-lectură.
Regizorul Radu Ghilaș este stimulat pe de o parte de nevoia de a produce
spectacole cât mai alerte și mai aerisite din punct de vedere vizual, iar pe de
altă parte resimte nevoia să se raporteze la imaginarul colectiv, făcând uz de
simboluri. Este foarte atent cu proiectarea luminilor și cu rolul acestora în
spectacolul de teatru. De asemenea, reușește să valorifice la maxim potențialul
artistic al actorilor cu care colaborează. În ceea ce-l privește pe Dumitru
Georgescu, modulațiile vocii, dinamica scenică, modularea pe registre de joc în
funcție de vârstele diferite ale personajului său (flashback) sunt doar câteva
dintre elementele care îl recomandă. Doina Deleanu trece și ea prin mai multe
stări și se pliază pe metafora scenică a manechinului ori pe cea a perucilor,
trimițând la idei precum cea de mască, ipocrizie socială, inadaptare, pat al
lui Procust etc. Pentru Adi Carauleanu, se dovedește un prilej oportun pentru un
rol realist, în care investește și psihologic.
Mărul roșu din care-a mușcat Dumitru Georgescu rămâne la final pe banca
unde s-a situat în spectacol stația de autobuz, locul faptei, discret
evidențiat prin lumini, semnificând mai multe evidențe: nimic nu este ce pare a
fi, omul nu e nicidecum o ființă perfectă, ci una viciată. Succesiv, triada din
spectacol (mamă, tată, fiu) se desprinde de imaginea perfectă pe care și-a
construit-o despre sine: mama, o creatoare de modă de succes, evada adesea în
băutură și era ușor brutală atunci când dezvrăjea lumea copilului, viitorul
adolescent, în căutare de modele; tatăl, un medic de carieră, uita de probleme
prin escapade și aventuri. În ceea ce-l privește pe adolescentul redat de
Dumitru Georgescu, acesta se dedublează între imaginea pe care și-o
construiește față de părinți și chipul real. Tânărul olimpic, care-și ajută
colegii la matematică ori engleză, care îndrăgește doar materiile care îi vor
fi utile în viitorul atent ghidat de părinți, care face doar acele alegeri pe
care părinții săi le consideră potrivite și are opinii conforme cu părerile
acestora, este un exemplu clasic de rebel ascuns – scrie poezii, iese pe furiș
în cluburi sau cu fetele, bea, se droghează și uneori face chiar și fapte
reprobabile (incidentul cu profesorul de matematică pe care îl bagă în spital
sau cu obezul care moare în stația de autobuz din cauza unui joint din care
este ademenit să tragă).
De cele mai multe ori, faptele reies din ceea ce personajele relatează în
spectacol, atât din declarațiile pe care cei trei le vor da la poliție,
bineînțeles online, cât și din storytelling-ul
care constituie țesătura intimă a textului. Bazat pe storytelling și psihologie, textul ilustrează refuzul eroilor de a
accepta limitările vieții cotidiene și ale existenței mundane, urmând modelul
exemplar al protagonistului lui Miguel de Cervantes din Don Quijote, cartea apărută devreme în secolul al XVII-lea. Lupta
pentru o cauză nobilă și privilegierea idealismului, în defavoarea realismului
(Don Quijote versus Sancho Panza) sau a altruismului, în defavoarea
materialismului și a egoismului sunt alte caracteristici care-l definesc nu
doar pe spaniol, cum a considerat Unamuno, ci pe om în general. Fiecare personaj
în felul său, tatăl, mama și fiul se raportează la aceste idealuri, confruntându-și
visurile cu realitatea, iluziile cu transformarea lor în deziluzii, așteptările
și speranțele cu posibilitățile. ”Eu sunt eu însumi, scria Ortega Y Gasset în
celebrele Meditații despre Don Quijote,
plus circumstanțele mele”, ”iar dacă nu le salvez, nu mă pot salva”. Circumstanțele
vieții celor trei personaje din piesa de teatru pusă în scenă, nevoia de
comunicare, lipsa de înțelegere, imposibilitatea de a-și exprima nevoile reale,
sunt esențiale pentru acestea.
Dacă se insistă ca profunzimile să devină vizibile, există riscul ca esența
sau ascunsul să se confunde cu aparența sau cu suprafața lucrurilor. Acest risc
a fost cel mai probabil asumat de cele trei personaje din spectacol, deoarece
în cazul lor realitatea și aparența ajung să se confunde. Fiecare dintre ei
trăiește o existență străină, stranie, ajungând să nu mai vadă stranietate ori
înstrăinarea propriei vieți de ființa lor. Un detaliu destul de important
(filmul vizionat împreună într-o zi fatidică de sâmbătă, ziua când a fost găsit
mort colegul de școală al fiului celor doi) arată cât de mult diferă cei trei
atât unul de altul, dar și de propria lor ființă; nici măcar o singură dată,
filmul nu e același, ba e o comedie romantică, ba e polițist, ba e istoric,
dovadă că cei trei nu se întâlneau real pentru a face lucruri împreună, în
gusturi sau proiecte. Căutând pădurea din spatele copacilor, arată Ortega y
Gasset, nu numai că ajungem să nu o găsim, dar când o găsim avem tendința să ne
așteptăm ca lucrurile cele mai puțin evidente să ia forma celor de suprafață,
tindem probabil să fim ușor de impresionat și superficiali.
În cele din urmă discuția este despre alegerea și asumarea propriei
identități, fie că e vorba de adolescentul din spectacol, de Spania sau de
România. Don Quijote încearcă să muleze realitatea pe propriile-i idealuri. În
mod similar, adolescentul respectiv are nevoie să se poată defini, să își poată
alege identitatea independent de ceea ce părinții, realitatea faptelor sale sau
trecutul (destinul, tradiția) au decis pentru el.
(Sindromul Quijote de Carmen
Dominte, regia: Radu Ghilaș, distribuția: Dumitru Georgescu, Doina Deleanu, Adi
Carauleanu, scenografia: Rodica Arghir, video design: Andrei Cozlac, muzică
originală și prelucrări: Odry Bârcă, TNI, Sala Studio, premiera: 14 ianuarie
2021)
Dana Țabrea
https://dyntabu.blogspot.com/2021/01/un-spectacol-de-ziua-culturii-nationale.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu