Efecte și reacții

 

Nu numai că ”Jocul de-a măcelul” de Eugen Ionescu pare să anticipe reacțiile oamenilor pe timp de pandemie, dar cei de la Teatrul Studențesc Thespis au avut inspirata idee de a realiza un spectacol. Până la urmă, e spectacolul vieților noastre de aproape un an de zile. Cine și-ar fi imaginat că o viață comună, normală, așa cum am avut până la izbucnirea pandemiei de Covid ar putea fi dezideratul vremurilor pe care le traversăm?

O maladie incurabilă zdruncină pe neașteptate echilibrul oamenilor care se considerau fericiți. Declamativ, cei de la Thespis conturează contextul izolării, al carantinării. În același timp, domină suspiciunea, oamenii sunt incitați să se denunțe unul pe altul, în numele unui presupus bine comun, general. Apar noi poziții privilegiate în societate, în funcție de noua situație creată. Izbucnirea misterioasă a molimei adâncește conflictele sociale. Boala este pusă, pe rând, în seama hazardului, a orgoliului (atotsuficienței), a unei misterioase apariții ciclice, a unei pedepse divine pentru păcatele săvârșite. Succesiv, anumite categorii de oameni sunt puși la zid și învinuiți: săracii, cerșetorii, bețivii, asociați cu mizeria, dar și bogații care se fac vinovați de o viață comodă, îmbuibată și desfrânată, migranții, azilanții, refugiații, bătrânii etc. Important e să se caute și să se găsească un vinovat.

Autoritățile impun măsuri drastice pentru a preveni contaminarea. Se închid spațiile de spectacol, restaurantele și cafenelele, se limitează contactul direct între persoane, interzicându-se întâlnirile, întrunirile publice, adunarea în grupuri; se admite ca cel mult două persoane să poată circula împreună, e interzisă preumblarea nejustificată; cine nu respectă regulamentul riscă să fie împușcat. Semiobscuritatea din scena amestecă, în complicitate, actanții și spectatorii. Spațiul e străbătut de tot felul de lucruri aruncate de colo colo. Atmosfera scenică e străfulgerată de lumini care lucesc fosforescent. Se folosesc microfoanele și luminarea feței actorilor cu lanterne.

Atunci când se ajunge la consecințe grave, cum ar fi crima, acțiunea scenică se desfășoară în plină lumină (în același timp, jocul actoricesc de-a măcelul e la vedere) – bătaia cu perne e soluția aleasă pentru a pune în scenă o serie de omoruri. Emfatic, implicând mișcare scenică, fond sonor ritmat și lumini ca de discotecă, fără efecte speciale, se constată glacial că toți cei implicați în joc vor muri ca niște câini. În momente de cumpănă, crima ori sinuciderea reprezintă soluții existențiale firești. Sacadat, fragmentat, frânt, cu un fond sonor bine ales (muzică instrumentală sau de operă, percuții, toaca) se derulează întregul spectacol. Anunțul despre scăderea numărului de victime pare să detensioneze atmosfera, după care actanții cad la pământ, iar spectatorii urmează ultimul imperativ de a ieși cât mai grabnic.

Absurdul domină viața unor oameni obișnuiți, izolați la domiciliu, îndemnați să nu își părăsească locuințele. Absurdul și teoriile conspirației, falsele ipoteze, fake news-urile, ilogicitățile și non-adevărurile științifice. Actorii au foarte scurte momente, simulând scene domestice (recuzită specifică vieții gospodărești) în care enunță tot felul de absurdități. Pe lângă toate acestea, care țin de un scenariu specific ionescian, cu jocuri de cuvinte ce implică jocuri de idei (previzibil-imprevizibil, videcabil-nevindecabil), se pun și unele probleme ceva mai sci-fi (momentul cu mingea): cândva specia umană va evolua, se vor putea vizita alte planete, dar asta nu i-ar face superiori pe respectivii din viitor pentru că nu vor putea oricum să fie în posesia totului, or, totul ar fi ceea ce contează; de asemenea e adusă în discuție problema perspectivei în continuă schimbare asupra lucrurilor. Evoluția e discutabilă, fiecare specie vede normalitatea, posibilitatea fericirii într-o viață îndestulată, dar care să nu tindă spre depășirea limitelor sale. Orice schimbare radicală este respinsă din start.

Pe fondul crizei dintre cei ce cred în granițe și cei ce cred în oportunitatea pieței, dintre îndemnul de a părăsi cât mai puțin și doar pentru strictul necesar confortul propriei locuințe și economia globală, libera circulație a mărfurilor și oamenilor, o criză adâncită de pandemia de Covid, cei de la Thespis aduc în atenție temeri contemporane anticipând efecte și reacții. Principalele reacții sunt de frică, groază, disperare, obediență, dar și revoltă, iar în cele din urmă resemnare, chiar bucurie, detașare, omul devenind un simplu observator în fața spectacolului vieții, alții neputând să evite implicarea în avalanșa de evenimente. Efectele pornesc de la simpla învinuire a celuilalt, iar neînțelegerile dintre oameni, certurile sunt asociate cauzelor bolii misterioase. Tot mai multe diferențe sociale se transformă în abisuri, în cele din urmă distanțarea, evitarea, izolarea, lipsa de empatie fac loc egoismului, individualismului duse la extrem, unui scenariu de tipul „scapă cine poate”.

(Jocul de-a măcelul după Eugen Ionescu, cu Nicolae Milea, Ana Macrina Iovescu, Diana Velescu, Camelia Stoica, Denisa Micula și Janina Zuba, Thespis Student Theatre, 9 aprilie 2020)

Dana Țabrea

https://dyntabu.blogspot.com/2021/01/efecte-si-reactii.html