Nopți de cerneală (Nuits d’encre), autor Francoise Rey, traducere de Laurențiu Dulman, editura Nemira, colecția Erotikos, 2009
Proza feminină erotică a autoarei franceze, Francoise Rey, nu bruschează absolut deloc, este delicată, suavă, catifelată, deși nu ireală, aproape poetică, totuși realistă. Nopți de cerneală cuprinde o serie de texte suculente, fără legătură între ele , intitulate”Noaptea nunții”, ”Noapte vikingă”, ”Noapte albă”, ”Noapte neagră”, ”Nopți scurte”, ”După o noapte”.
Dintre acestea, ”Noaptea nunții” ocupă cel mai mult spațiu, trecînd de jumătatea cărții. În aceste pagini regăsesc una dintre cele mai interesante definiții acordate dragostei necondiționate: ”Vreau să fiu liber(ă) să nu fiu liber(ă)”. Reciprocitatea asumării alegerii de a face ceea ce trebuie, acest ”trebuie” nederivînd decît dintr-o cerință interioară, cea mai intimă și mai personală cu putință, dă maximum-ul posibil de a fi atins de asocierea dintre doi muritori.
Personajul feminin din prima noapte a cărții nu e unul facil și la îndemînă, definindu-se prin ”exigență”, ”ardoare”, ”imaginație”. ”Vreau să te pot înșela într-o bună zi”, afirmă ea, însemnînd a atinge culmile ospățului amoros, astfel încît, într-o zi, înșelîndu-l pe bărbatul vieții, să nu-și poată spune decît ce caut eu aici, la acest festin, fără el. Personajul feminin, de la început și pînă la sfîrșit, lasă să-i cadă măștile una cîte una. Femeia ”rezonabilă”, care susține surîzătoare că în dragoste nu trebuie să fii liniștit, punînd totul la încercare, ori care crede că e stimulant să rivalizezi, pentru a avea satisfacția cîștigului, se autodezvăluie treptat, tristă la gîndul că ”într-o bună zi, poate că ne va despărți viața sau moartea”.
Ca întotdeauna, mai realist este zugrăvit personajul masculin, seducător, sceptic, infidel. Cei doi se ”citesc” unul pe celălalt din aproape în aproape, trecînd de la verigile sufletești la cele concret trupești într-o noapte de amor. Prin nimic desuet, chiar dacă presărat cu aluzii culturale și, pe alocuri versuri, limbajul autoarei este direct, fără a deveni trivial, proza este de bună calitate.
Dana Tabrea
http://dyntabu.blogspot.com/2011/01/vreau-sa-fiu-libera-sa-nu-fiu-libera.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu