Comedia Cafeaua Domnului Ministru (Rigor Mortis), de la Ateneu, în care joacă Daniel Chirilă (Ministrul), Erica - Ioana Moldovan (Jeni, șefă de cabinet) și Alina Mîndru (Patroana, proprietară de bordel). Așa cum el însuși mi-a mărturisit, Horia Gîrbea a scris piesa în mai 1998 în doar două zile (acțiunea se petrece pe 9 mai). Piesa a fost cuprinsă în volumul „Decembrie, în direct” care a luat Premiul Uniunii Scriitorilor în 1999. Pînă în prezent, a fost jucată de șapte ori, înregistrînd un real succes (Ploiești, Botoșani, București în două variante diferite, Satu-Mare și la radio). Dintre numele celebre care au evoluat în această piesă, trebuie amintite Maia Morgenstern (secretara în versiunea lui Gavril Pinte) și Nuami Dinescu - Tanța lui Teo (patroana în versiunea lui Lucian Sabados).
Actualul spectacol de la Iași este o piatră de încercare pentru toți cei trei actori: pentru Erica - Ioana Moldovan, deoarece reprezintă examenul ei de dizertație, apoi și-a propus un rol ludic, iar pînă în prezent a jucat mai mult dramă. Pentru Daniel Chirilă pentru că e student abia în anul al II-lea la actorie, iar un asemenea rol e o provocare pentru el. Și nu în ultimul rînd, pentru Alina Mîndru al cărei rol nu e deloc ușor, aceasta reușind să domine efectiv scena.
Este vorba de o satirizare nemiloasă a vieții politice din România, atingînd incultura, ipocrizia, cretinismul moral, depravarea oamenilor aflați în poziții de autoritate. Ministrul unui anumit minister căruia i se schimbă mereu numele, ministerul resurselor umane și al educării, personaj paradigmatic, este efectiv executat. De Ziua Europei, el este împiedicat ”să-și exercite funcția”, de a depune o coroană de flori așa cum i s-a cerut de la protocol, nici el nu știe exact unde și din ce motiv, poate ”la cimitirul europenilor căzuţi pentru independenţa noastră”, poate ”la cimitirul eroilor noştri, căzuţi pentru independenţa Europei ” de un ”incident”: o patroană de bordel năvălește la el în cabinet, întrerupînd momentul intim cu Jeni, reclamînd manevrele acestuia de a-i închide ”night club”-ul, al cărui client era, pentru că fusese filmat în acțiune. Complet devotată domnului ministru, șefa de cabinet îi servește matroanei cafea cu otravă de șobolani, pentru a se debarasa de aceasta. Deși aparent înțepenită (rigor mortis), ea își revine parțial dîndu-le de furcă celor doi prin convulsiile ei. Deoarece ”interesul național a primat în fața celui european”, ministrul a lipsit de la ceremonia de Ziua Europei, alegînd să ”rezolve necazurile unei biete femei”. În urma unei conferințe de presă în care se încearcă mușamalizarea situației, el este destituit din funcție.
Personajul Jeni, șefa de cabinet a ministrului, își schimbă numele după context (Jeana în copilărie, Jeni cînd a devenit secretară de director, Otilia sau Venera, în postura de secretară de ministru) nu-i decît personificarea politicii. Nu întîmplător ea rostește cîteva replici memorabile: ”Politica este arta posibilului”, ”În politică trebuie să fii sincer. Chiar şi cînd minţi”, ”Diplomaţia e arta de a spune sincer lucruri nesincere. Sau invers”. În termenii Domnului ministru, ”politica este cur... să cu obstacole. Cînd nu mai pot să le sar, mă tîrăsc pe sub ele”.
Decorul pentru cabinetul ministerial cam strident, cam încărcat (posterul ministrului, canapele în cuverturi roz, o fereastră desenată), ceva din atmosfera pieselor de dinainte de 1989 înșeală ochiul, noroc de drapelul UE. Poate dacă s-ar fi apelat mai mult la limbajul non-verbal în transmiterea mesajului și nu atît de ostentativ la aspecte de vestimentație (transafirul roz din pieptul secretarei, costumul cam ponosit al ministrului, chelia nu tocmai reușit trucată), spectacolul ar fi cîștigat în profesionalism. Cei doi puteau avea un joc al gesturilor pînă să sune telefonul, declanșînd dialogul . În plus, se insistă pe isteria lui Jeni , se rup masiv ziare și se aruncă pe scenă. În prima parte, mai lungă, se încearcă fără succes susținerea energetică a spectacolului prin mimarea momentului erotic, iar odată cu apariția patroanei, întreaga greutate este concentrată pe jocul excepțional al Alinei Mîndru. Astfel, spectacolul pare disproporționat.
Dana Țabrea
http://dyntabu.blogspot.com/2011/03/rigor-mortis.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu