Baia Turcească, primele reprezentații ale spectacolului Squat (24-25 martie 2011), o adaptare după Azilul de noapte de Maxim Gorki, în regia lui Octavian Jighirgiu. Din distribuție fac parte actorii Gelu Zaharia, Laura Bilic, Vlad Volf și studenții: Iorestina Florea, Cristina Rotariu , Bogdan Palie, Alexandru Dobinciuc , Victor Bitiusca, Ioana Corban, Ancuta Gutui, Bianca Ioan, Tudor Alexandru, Adrian Marele, Petruț Butuman, Cristian Gheorghe, Vlad Stoica, Cosmina Rusu , Alexandra Cantemir.
Pentru că ideea unui azil de noapte, în care oamenii să primească adăpost contra cost sau chiar să locuiască, nu ne spune astăzi prea multe, ne putem imagina că e vorba de faptul că lumea s-a degradat în ceea ce privește calitatea materiei umane: bețivi, cartofori, degenerați, epave de toate genurile. Cred că Gorki a pus în joc o miză mult mai mare: condiția omului când cerul înstelat deasupra noastră s-a stins, iar legea morală în noi a tăcut.
Spectacolul este o adaptare, sînt respectate cursul evenimentelor și intrigile dintre personaje - relația fatală dintre VP (Vaska Pepel) și Vasia (Vasilisa), idila dintre VP și Natalia (Natașa), aversiunile dintre Mike (Mihail Ivanovici Kostiliev) și VP etc. -, deși personajele sunt amendate aproape în întregime (Mike, VP, Carmen, Alain, etc.), acordîndu-li-se o identitate mai aproape de o lume globalizată. De exemplu, Kostiliev dintr-un batrînel încornorat de vreo 50 de ani, ajunge un fel de cow-boy contemporan, cu pretenții de gangster, iar Vasia o ”divă” incendiară. O excepție face rolul Natașei, îngerul salvator, alternativă la Siberia,ce se apropie de intenția dramaturgului rus, datorită tonalității vocii interpretei.
Locația spectacolului a fost foarte bine aleasă. Pentru că ideea a fost crearea un decor diferit de cel propus de dramaturg, format dintr-o încăpere sumbră, o masă și o laviță etc. În spațiul din Baia Turcească, lumea degradată se desfășoară în plinătatea ei, atît în imediata vecinătate a spectatorului unde decorul e mereu în schimbare, de la o scenă la alta, dar și la etajele superioare - unde sunt camerele rezidenților azilului umanului decăzut, dedesubt - unde se poate coborî pe o scară (camera lui VP) și în fundal - unde după o cortină de veșminte umane ni se dezvăluie band-ul lui Alain, Alin (de fapt, Alioșca).
Înțesată de semnificații și simboluri, piesa își propune să transmită foarte mult, poate chiar prea mult. Ca simbol decisiv al unei lumi în derivă, o imagine aproape grotescă - am reținut un Moș Crăciun enorm, fără cap, spînzurat în plină scenă și care rămîne acolo pe tot parcursul spectacolului. O apariție în negru cu un fel de glob luminos, poate globul pămîntesc pe umeri în loc de cap, se face la un moment dat văzută pe scenă. Foarte bine au fost concepute momentele coregrafice, în special primul. Chiar de la început, o echipă de intervenție face ordine printre locatarii azilului de noapte.
Firul conducător, care stabilește cumva o legătură între scene e faptul că fiecare om își spune povestea sa, în timp ce poate puțin cam prea strident sunt etalate virtuțile actoricești ale unor tineri actori care merită aplaudați (se escaladează pereții Băii Turcești, personajul Ana face echilibristică într-un scrînciob, există chiar și un moment de pantomimă, este parodiată Carmen de Bizet etc.). Poate că s-ar putea regîndi care momente sînt esențiale pentru economia omogenă a spectacolului și la care s-ar putea renunța, deoarece se pierde sentimentul unitar (viziunea) pe care ar trebui să-l aibă spectatorul la finalul acestuia. Trebuie să i se dea spectatorului timp să mai și respire.
Cu toate acestea, m-a făcut să mă întreb dacă nu asta s-a și urmărit: lumea în care trăim e un circ, o mahala, o cîrciumă, o închisoare, o fundătură. În absența elementului divin (doar tătarul se mai roagă, bolborosind ceva imposibil de înțeles), salvarea este echivalată de fiecare dintre personaje cu o plecare, cu o evadare. Aici intervine un personaj bizar, bătrînul Luca (în interpretarea lui Gelu Zaharia, actor la TNI) care ”picură otravă în sufletul personajelor”. Vocea conștiinței sau poate mîna destinului, Luca dezvăluie fiecăruia în ce constă posibilitatea evadării sale. Cei mai mulți nu pot scăpa de aici decît prin propria moarte (Ana, actorul), de aceea avem de a face cu o dramă, cu accente de comedie în interpretarea de la Baia Turcească.
Dana Tabrea
http://dyntabu.blogspot.com/2011/04/squat-la-baia-turceasca.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu