Piesa de teatru Stop the Tempo, scrisă de tînăra regizoare Gianina Cărbunariu în 2003, a fost jucată pentru prima dată în București, la Teatrul Luni de la Green Hours, în distribuția următoare: Maria Obretin, Paula Gheorghe și Rolando Matsangos, cei trei dînd numele personajelor din textul publicat pe internet de editura Liternet. De fapt, cele trei personaje nu au niciun nume, iar asocierea lor este una pur întîmplătoare. Spectacolul a participat la festivaluri de teatru (Festivalul dramaturgiei românești, Timișoara, 2010, Festivalul Interetnic de teatru de la Arad, 2010) și a fost pus în scenă și în străinătate (Bratislava, Carouge). Teatrul studențesc Ludic montează această piesă la Iași, în Clubul Presei, în regia lui Aurel Luca. Coregrafia este semnată: Alexandru Ignat. Piesa a fost jucată în premieră pe 6 aprilie, 2011, avînd următoarea distribuție: Diana Finkelstein, Nicoleta Petrișor, Radu Mihoc.
Ritmul de bază al societății contemporane din România, preluat după revoluția din 1989 din Occident, este unul alert, al vieții de consum, al oamenilor care aleargă să facă bani de dimineață pînă seara (”push the tempo”). Împotriva unui asemenea ritm al vitezei, trei tineri, al căror obiectiv devine decuplarea panoului de comandă, a sursei de lumină din cluburi, supermarket-uri, teatre, propun oprirea ritmului ce ne ține conectați la o viață superficială, anostă, lipsită de consistență (”stop the tempo”). Cum ziceam mai sus, cei trei fără nume, sunt aduși împreună de accidentul în care sunt implicați toți trei, în urma căruia au un fel de revelare a faptului că trebuie să se reîntîlnească, pentru a împlini ceva, o misiune, o menire. Ca alternativă la orbirea produsă de conectare (reclame, joburi non stop, cumpărături peste cumpărături), cei trei anarhiști aduc deconectarea. Faptul că unul dintre personaje își pierde auzul semnifică, poate, că ei toți devin surzi la ritmul impus de societate, căutînd un altul, pe măsura ritmului respirației lor.
Utopia de a deconecta absolut totul, de la cluburi, supermarketuri și pînă la televiziuni, ia sfîrșit atunci cînd doi dintre cei trei sînt prinși în timpul unei operațiuni, cu mîna pe tabloul de comandă, electrocutîndu-se. Mai rămîne unul singur (cel care dădea startul panicii, țipînd în mijlocul mulțimii), condamnat să aștepte în continuare ca ceilalți doi să reapară, pentru a-și relua tentativele și a-și urma visul de deconectare absolută a României: ”Dacă România ar fi conectată la un tablou mare de comandă, i-aș da pur și simplu foc”.
Limbajul piesei este destul de dur, în special datorită versurilor. Autorul poeziilor care apar în text este poetul Marius Ianuș (volumele Manifestul anarhist și Ursul din container). Dintr-odată îți dai seama cu tristețe că personajele nu poartă un nume, pentru că unicul personaj, transformat din apelant în apelat, este chiar România: ”Astăzi nimeni vorbește la televizor/Despre nimic (...) Nici o diplomă nu mai poate certifica/ Nici un fel de inteligență./ În diplome se înfășoară nimeni/ Cînd vorbește despre nimic (...) La sfîrșit o să știi să cîștigi, România/ Ai învățat să faci bani?/ Mai poți să răspunzi, ROMÂNIA?/ Președinții sunt niște cretini, ROMÂNIA/ Guvenul e o adunătură de cretini (...) Există oameni care înnebunesc pentru banii tăi de jucărie/ Ce-ai făcut cu mama/ O să-mi faci și mie/ Nici nu pot să mă uit în ochii tăi/ (...) Nu cred că știi să plîngi, România”.
Dacă nu ar fi existat modelul primei montări în regia Gianinei Cărbunariu, i-aș fi felicitat pe cei care au pus în scenă piesa de la Iași pentru inventivitatea de care au dat dovadă în ceea ce privește tehnicile de lucru (stop cadru, derularea cu încetinitorul, folosirea lanternelor pentru a lumina chipurile personajelor în întuneric-beznă, la rostirea anumitor replici), dar chiar și așa ei pot fi evidențiați pentru că au făcut posibilă această piesă de teatru la Iași, folosind tehnicile regizorale deja enumerate, pentru jocul impecabil, pentru buna sincronizare dintre actori și pentru coregrafie.
Dana Țabrea
http://dyntabu.blogspot.com/2011/04/stop-tempo.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu