Pe 28 iunie, TNI a
facilitat o primă vizionare cu public la Sala Mare pentru spectacolul Golem, în regia lui Alexander Hausvater.
Decor: Zsolt Fehérvári, costume: Viorica Petrovici, coregrafia: Mălina
Andrei. Spectacolul va avea premiera în stagiunea următoare, de la toamnă. Este
unul dintre cele mai occidentale spectacole de la Iași, atât în ceea ce privește
compoziția, cât și tehnica regizorală. Dar nu în ultimul rând, sub aspectul
mișcării scenice, actorii implicați ajungând, în acest sens, la performanțe de
invidiat (în special: Cosmin Maxim, Diana Roman, Dumitru Năstrușnicu).
Alexander Hausvater
ia ca punct de plecare în redactarea propriului scenariu legenda Maharalului
din Praga, folosind pentru story în
special poemul dramatic Der Goylem din
1921 al lui H. Leivick, iar secundar romanul
Der Golem al lui Gustav Meyrink (1915); ca bază simbolică - surse
cabalistice precum: Zoharul, Sefer Iețira, Talmudul. Deși bazat pe o legendă de secol al XVI-lea, cu influențe
mai noi ale mitului Golemului, având intenția de a puncta vicisitudinile
îndurate de comunitățile evreiești, scenariul propus de Alexander Hausvater
este, în același timp, general (o trimitere la oroarea istorică reprezentată de
Holocaust) și particular - are un fir epic independent și original. Firul epic
la care mă refer se oprește în actualitate, la războaiele în continuă
desfășurare din Israel. Pentru o reușită racordare la publicul contemporan sunt
folosite imagini moderne (Ku Klux Klan), mesaje pacifiste (disputa dintre un rabin
și un taliban, care primește steaua lui David) și mijloace regizorale actuale. Personajele
sunt, în cea mai mare parte, adaptate trupei de actori cu care a colaborat.
Întreg arsenalul folosit pentru realizarea personajelor (costume, machiaj,
bufonerie etc.) este justificat regizoral. Scenele sunt foarte bine sudate și
se succed cu o rapiditate fulminantă – se lucrează fără black out (dar cu decor
unic) și în planuri multiple. Cu salturi bruște din registrul grav în cel buf,
punctate prin fond sonor și coregrafie (Yves Chamberland, dansuri hasidice
etc.). În același timp un spectacol high tech și de atmosferă – proiecții,
costumul de culoarea bronzului, vătuit al lui Golem (pentru mișcări robotizate),
excelent susținut energetic prin coregrafie. Ca argument al energiei care emană
dinspre scenă înspre spectator, aș putea reda un exemplu: la o mișcare bruscă a
mâinii drepte a lui Iosif – Golem (Doru Aftanasiu), am simțit ca-n oglindă cum
mâna mea stângă s-a mișcat ritmic, atât de puternic a fost impactul. De
asemenea, felicit folosirea semnificativă a marionetei și manevrarea reușită de
către Doina Deleanu (Tankhuma).
Spectacolul nu este
ezoteric, însă are o oarecare încărcătură simbolică ce se cere explicitată. Conform
mitului, rabinul însuflețește (înscriindu-i pe frunte o combinație magică de
litere) o creatură din lut în preajma Paștelui pentru a-i apăra pe locuitorii
ghetoului din Praga de diferite atacuri antisemite (motivații ale prigonirii
evreilor de pretutindeni). Mai ales, calomnia cu privire la faptul că turta
nedospită (matza) ar conține sânge de prunc nevinovat; un copil creștin era
ucis de autorități și strecurat în casa unui evreu. Numele golemului este
Iosif, potrivit unei mențiuni talmudice despre Yosef Sheyda, creat pe jumătate
om, pe jumătate demon, un salvator al înțelepților. În același mod, Iosif din
Praga este văzut inițial ca un izbăvitor și este indestructibil (nici apa, nici
focul, nici vreo armă omenească nu-l pot ucide). Pe frunte el are înscris
”emet”, însemnând adevăr. Doar rabinul care l-a creat are drept de viață și de
moarte asupra lui, putându-i șterge oricând prima literă, lăsând doar ”met”
(însemnând moarte). Inițial, Iosif este docil, dar ulterior, din dorința de
a-și depăși destinul solitar, de a fi ca toți ceilalți oameni (a avea o
parteneră și copii), se ridică împotriva celor pe care fusese menit să-i protejeze
și o ucide pe fiica rabinului și pe logodnicul acesteia (tema dragostei
neîmpărtășite). Hausvater trece legenda într-un plan al concretului: rabinul îi
reproșează lui Dumnezeu că a transformat copiii lui Israel în soldați. Însă, de
fapt, greșeala nu-i poate aparține decât omului care s-a pus pe sine în postura
divinității.
În mod simbolic, decorul
este alcătuit din cripte care se deschid uneori pentru momente coregrafice.
Piesă de rezistență în decor, ca soluție regizorală, arborele central ar putea
reprezenta imaginea inițiatului (cel ce deține cheia cunoașterii de sine și,
implicit, pe cea a cunoașterii universului): coroana mobilă (capul), cele două
brațe (crengi masive principale) separate și picioarele unite (trunchiul). Dar,
în același timp, ar putea simboliza arborele sefirotic, etalând cinci planuri
distincte ale ființei umane (spirit, suflet, intelect, inimă, corp fizic), după
cum un arbore prezintă rădăcini, trunchi, crengi, frunze, flori și fructe. În
diferite momente ale spectacolului, arborele reprezintă locul unor acțiuni
distincte ale personajelor, în funcție de simbolistica mesajului transmis de
fiecare dată. Memorabilă rămâne o imagine expresionistă: Devora (Andreea Boboc), revenind ca
personaj intermediar între om și demon, purtând în pântec, sub rochia roșu
transparent un cap hidos, se îngroapă în pământul de la baza arborelui. Devora,
fiica rabinului, a nesocotit legea și a fost sedusă și ucisă de Golem în ziua
de Paște. La nivel mitologic, acest personaj este explicat ca și contraparte
feminină a Golemului: Aletheia - însemnând ca și Emet tot ”adevăr”, un înger-femeie
de dimensiuni gigantice, potrivit surselor gnostice sau Lilith, prima femeie a
lui Adam, potrivit surselor mistice iudaice. De asemenea, tot de dinamica
personaj-arbore țin locuirile pe crengile laterale și orice altă acțiune care
are loc acolo. În special, răstignirea de trunchiul arborelui a surdo-mutului
Iaromir (Andrei Sava), învinuit pentru că ar fi ucis pruncul creștin. Aluzie la
faptul că, alături de acuza a pune sânge uman în matza, evreii au mai fost ponegriți
și pe motivul că se fac vinovați de moartea lui Iisus din Nazaret.
Spectacolul este circular: începe și
se termină cu rugăciunea rabinului (Emil Coșeru) și a asistentului său, Isaac,
(Cosmin Panaite). De ce nu ies actorii la aplauze?! Îi putem regăsi – tot unde
ne-au și întâmpinat - de o parte și de cealaltă a foaierului, în același timp cabină
la vedere sau sală de repetiții. De ce se folosește Hausvater astfel de
circularitate ca mod de schițare a montării? În acest caz, pentru a da impresia
că povestea nu s-a încheiat și că ar putea fi reluată oricând, oriunde,
implicând o universalizare a scenariului dramatic. Dorința omului de a sfida
legea creației, în numele eșuării ”legii omului care permite orori și masacre” și
de a crea o armă vie sau, pur și simplu, viață artificială poate lua diverse
forme (clonare, schimbarea identității) și este, sub această viziune
regizorală, greșită.
Dana Tabrea
http://dyntabu.blogspot.ro/2013/07/golem-emet-aletheia-cateva-repere.html
*Photo credits: Bogdan Pintilii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu