Printre temele de interes astăzi, care fac obiectul unor spectacole de teatru
documentar, se numără și problematica discriminării. Pe 20 noiembrie, Teatru
Fix a găzduit inter@FAȚA, un
performance realizat de dramAcum în parteneriat cu Centrul Național al Dansului
București. Pe parcursul a două ore și jumătate sunt investigate discriminarea
homosexualilor (subiect actual) și discriminarea populației rrome și a evreilor
(sub forma analizei teatrale a unor pasaje din trecutul recent).
Fiecare subtemă are o virtute a ei prin modul în care este abordată în
acest context: subiectul discriminării cuplurilor gay este actual, cel al
discriminării populației rrome – necesar, iar reamintirea Holocaustului – intens.
O concentrare tematică foarte mare, cu intercalări, fiecare dintre aceste
subiecte putând face obiectul unui spectacol singular. În ceea ce privește
temele aparținând trecutului recent, poveri mai mici sau mai mari pentru
omenire, acestea sunt susținute prin interviuri prezentate fragmentar prin
proiecție. Tema cea mai actuală (discriminarea pe criterii de orientare
sexuală) este tratată cu o mai mare lejeritate atât prin construirea unei
povești în fața publicului, cât și prin interactivitate aparent improvizată.
Publicul este divizat în două categorii: ”marele public” (cei care la
intrare au primit cartonașe sub formă de triunghi violet) și cei care au primit
cartonașe în formă de triunghi roz. Pe scaune, pe spectatori îi mai așteaptă
două cartonașe în formă de triunghi (verde și roșu) pentru a răspunde la sondaj
prin ridicarea acestora. Pe parcurs, istoricul triunghiurilor colorate este elucidat:
în lagărele SS, deținuții erau departajați prin aplicarea unui triunghi diferit
colorat; violet pentru diferențe religioase, roșu pentru deținuții politici,
negru pentru deținuții antisociali, verde pentru infractori, roz pentru
homosexuali, albastru pentru emigranți. Deasupra triunghiului colorat era
aplicat un altul galben pentru a se obține steaua lui David în șase colțuri. ”Marele
public” are acces la panoul de proiecție, în timp ce deținătorii cartonașelor
triunghiulare roz stau chiar sub acesta, formând publicul din rândul căruia
sunt aleși cei care vor participa activ la spectacol. Pe parcurs, însă, sunt
antrenați și spectatori din cealaltă parte a sălii în momentele interactive (calambururi,
sondaj, chestionar).
În principal, dintre deținătorii cartonașelor
roz sunt selectate persoanele care vor participa la experimentul de
monitorizare a activității neuronale prin electroencefalogramă și de generare a
fondului muzical al performanceului, prin conectare la aparatul tehnic. Trecând
peste faptul că muzica ar fi trebuit produsă, în paralel, de activitatea
neuronală a doi subiecți, ca reacție la manifestările scenice (însă unul dintre
dispozitive nu pare să funcționeze), apreciem ideea originală de a înregistra
și măsura în forma undelor generate de EEG o serie de factori, cum ar fi:
atenția subiectului (de două ori), nivelul de frustrare atins (reacția la
situațiile de discriminare prezentate), starea generală a subiectului. Cumva,
se urmărește ca reactivitatea unui eșantion de public la exemplele de
discriminare redate în spectacol să fie înregistrată în direct și să devină
audibilă pentru ceilalți (prin transformarea undelor provenind de la
encefalograf în unde sonore). E interesantă găsirea unei modalități de a vedea
care este reacția publicului și de a o face parte a performanceului, însă nu
mi-e clar că ideea este pusă în practică, așa cum s-a proiectat inițial.
Decorul este modular, mobil, economic, util pentru construirea scenelor
întrepătruse, având în centru când una, când alta dintre tipurile de
discriminare puse în joc. Sub aspectele teatrului documentar, spectacolul este
excelent realizat, numai că miza mi se pare ceva mai mare – și performance cu
interactivitate scenică, mergând până la a avea nevoie de public pentru
realizarea spectacolului (mă refer iarăși la chestiunea EEG și convertirea impulsurilor
electromagnetice în unde sonore, producerea de muzică în timp real, în același
timp la un spectator și la un actor – situația intenționată, nu și cea
realizată în reprezentația dată). Pasajele de trecut recent explorate
(discriminarea rromilor și Holocaustul) creează momente redate cu mijloace
simple, dar dramatice (voi numi doar ruperea extrem de sugestivă a ciorapilor
de către una dintre interprete, pe fondul relatării maltratării la care a fost
supusă). Nu lipsesc nici teatrul fizic, nici pasajele coregrafice, structura
este dinamică, spectacolul e foarte bine documentat. Actual, necesar, intens
acest performance pune probleme indispensabile teatrului contemporan documentar
de investigație.
(inter@FAȚA, concept și regie:
Alexandru Berceanu, scenariu: Andreea Chindriș, Alexandru Berceanu, Vasile
Nussbaum, interpreți: Cătălina Bălălău,
Paul Dunca, Ionuț Niculae, Liviu Popa, compozitor: Cătălin Crețu, programator:
Grigore Burloiu, video artist: Maria Drăghici, coregrafia: Ana Costea,
scenografia: Sabina Pavel, Teatru Fix, 20 noiembrie 2014)
Dana Tabrea
http://dyntabu.blogspot.ro/2014/12/problema-discriminarii-in-teatrul.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu