Croit de Ion Sapdaru plecând de la zeul mitologiei grecești (Hermes), având
corespondent și în mitologia romană (Mercur), patron al căilor de comunicare
divine, dar și al comerțului, Felix Poenaru este deopotrivă mesager și businessman.
Firmele de intermedieri au diverse obiecte de lucru, unul mai puțin obișnuit
fiind dat de despărțiri, în virtutea credinței că ”oamenii s-au născut și
relaționează între ei cu scopul unic de a se despărți”. Pericolul de a fi
omorât în care se află aducătorul unei vești rele (mesagerul adevărului) este
transpus în spirit ”urban” (însemnând balcanic).
Treptat, despărțitorul eșuează în exercitarea acestui tip de activitate
ajungând la o stare fără nume, un fel de plictis (”nu mai am chef”) și decide
să închidă afacerea după cele șase despărțiri intermediate – pățanii prin care
trecuse. Mediind despărțirea dintre doi tineri, se trezește implicat într-o
chestiune neprincipială și atunci renunță la contract; nu pare să aibă prea
multă prestanță când îl anunță pe terapeut de plecarea soției; este umilit în
mijlocul unui jaf, confundat cu proprietarul absent căruia venise să îi dea
vestea; nu stăpânește situația când se lasă purtat în aventura de a livra
mesajul despre despărțire unei tinere, ca din partea prietenului imaginar,
angajat de părinți; face gafe în culisele teatrului pentru copii, greșind ținta
veștii și este timorat de cearta unui cuplu gay.
Cele șase despărțiri, transformate
în miniscenete comice, culminează printr-o împăcare cu peripeții; chiar când să
dizolve afacerea, despărțitorul își descoperă adevărata vocație de împăcător
sau împăciuitor: dezvoltă o poveste-mărturisire cu rolul de a schimba
traiectoria relației dintre funcționara de la desființări (de afaceri) și
prietenul ei motociclist. Dintr-un ins ridicol, salvat de comicul de situație
și de limbaj, care vehicula cu aplomb clișee și se lăsa prins în încurcături, totuși
detașat de soarta clienților săi, Felix Poenaru se convertește într-un Hermes
activ și pacifist. Ba mai mult, reiese că toate ”poveștile urbane” la care am
asistat au fost urzite de el de la bun început, nefiind decât povestea sa.
Arareori ți-e dat să vezi cum scena se prelungește, invadând sala, ca în
cazul spectacolului Despărțitorul,
susținut de actori tineri entuziasmați. Și deși frigul din sala de la Casa
Studenților era cumplit, te contaminează cu energie: un spectacol vibrant. Miniscenele
sunt legate prin momente coregrafice intense (coregrafia: Alexandru Ignat),
cele mai multe sugerând caracteristicile lumii în care trăim: furnicarul
cotidian înspre sau dinspre job, invazia tehnicii, în detrimentul comunicării
interumane autentice și al manifestării emoțiilor. Orice individ al societății
contemporane ar putea deveni, fără voie, un despărțitor, după cum, la fel de
bine, s-ar putea reconverti într-un binefăcător. Comicul situațiilor, al
personajului principal (Sergiu Iulian Fleșner) echilibrează coregrafia alertă
și sensurile grave: tineri drogați, pseudoterapeuți și pseudosalvatori, securitatea
personală și a bunurilor, desprinderea de propriul rol social, (ne)acceptarea
iubirii între homosexuali – probleme ale societății actuale.
Tinerii actori, antrenați și antrenanți, joacă la unison, alături de Daniel
Busuioc, călit în roluri la TNI, dar nu un străin față de teatrul independent
(teatru de cafenea, spre exemplu). Majoritatea (deși foarte mare numeric)
interpretează dublu rol. Scenetele urmează un crescendo, până la scenele
penultime, pentru ca într-un fin descrescendo să lase loc finalului de
neanticipat. De când cu rolurile diferite abordate la Teatru Fix, Ancuța Gutui
și-a dezvoltat potențialul, putând fi distribuită egal în roluri feminine
opuse; tot la Teatru Fix și-a exprimat posibilitățile acumulate Adrian Marele,
dovedindu-se acum un actor împlinit (și comic, și dramatic, și anchetator și
anchetat, și-n rolul celui stăpân pe situație și în rolul celui căruia situația
îi scapă de sub control); într-un spectacol în care fiecare dă ce are mai bun,
se mai remarcă Alina Mîndru (o actriță formată), Alexandra Bandac (cu potențial
actoricesc în creștere), Sorin Cimbru (potențial foarte bun), Cosmin
Panaite (începe să joace cu adevărat, nu-și mai reține manifestarea scenică), Erica
Moldovan (pregătită pe scena Ateneului, în roluri de compoziție variate), Radu
Mihoc (instruit la Teatrul Ludic) etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu