Implicare, apartenență sociopolitică și istorică, senzorialitate

Nevoile actuale ale publicului se îndreaptă fie spre componenta socială, fie spre componenta documentară a teatrului. Faptul că publicul cultivat, atras de textul de pe afiș, eventual neglijând regia alege piesa de teatru pentru autorul ei dramatic ține de trecut. Tot de un trecut ceva mai apropiat ține actul critic ca activitate de confruntare a viziunii regizorale cu textul dramaturgului. Noile modalități teatrale (devised theatre, verbatim, obținerea rolului din improvizație actoricească, spectacolul ca work in progress) merg în paralel cu dezvoltarea noilor estetici digitale și cu noile media video și sociale. FITPTI 2017 (ediția intitulată Orizonturi) întâlnește aceste așteptări și nevoi ale publicului contemporan.

Cele trei propuneri ce prefațează și deschid festivalul (prologul – spectacolul companiei Bread and Puppet Theater din SUA, fondată de Peter Schumann, Basic Byebye Cantastoria Extravaganza, performance-ul itinerant Harta Senzorială a Iașului, un proiect inedit la care se poate participa aproape în fiecare zi de festival, parte a showcase-ului propus de Teatrul Luceafărul pentru acest an, o călătorie senzorială și o incursiune ghidată de un actor în istoria culturală a orașului Iași și expoziția Selfie Automaton, care a reprezentat România în 2016 la Bienala de Arhitectură de la Veneția) reflectă nevoia de informare sociopolitică și istorică a spectatorului de astăzi. Toate cele trei evenimente din introducerea festivalului fac apel la senzorialitate și implică activ spectatorul.   

Proiectul Harta Senzorială a Iașului (concept și coordonare artistică: Cristina Modreanu) e rezultatul unei documentări intense ce înscrie Iașul pe harta României și a Europei, conferindu-i identitatea pe care fiecare participant o descoperă: un oraș cu o istorie vie, vizibilă prin mărturiile trecutului (trepte, ziduri, fresce, tuneluri subterane), francofon și având o puternică identitate evreiască. Harta rememorării trecutului a reunit trei obiective turistice (Casa Burchi-Zmeu, Sinagoga Merarilor și casa în care a locuit Charlotte Sibi), creând momente frisonante prin prestația performerului (George Cocoș/Dragoș Maftei), proiecțiile video, prezența fantomei de epocă (Ioana Iordache/Elena Zmucilă), relatările despre Pogromul de la Iași. Suntem provocați senzorial să privim urmele trecutului, să mirosim, deosebind nu doar vizual, ci și olfactiv monumentele istorice recent renovate de cele ce păstrează amprenta istoriei, să gustăm mere, să luăm contact nu doar vizual, ci și tactil cu fotografii vechi, să-l ascultăm pe ghidul performativ.

Dacă prin proiectul Harta Senzorială, se rescrie istoria Iașului în memoria afectivă a locuitorilor orașului, aducând trupa Bread and Puppet Theater la Iași, ”se scrie istorie teatrală la Iași”, așa cum s-a exprimat doamna Oltița Cîntec, directorul festivalului, într-un interviu. Trupa din SUA practică un teatru social-politic, îndreptat în modul cel mai cinic împotriva capitalismului. Basic Byebye Cantastoria Extravaganza se constituie din cinci povești cântate și ilustrate (cantastoria), fiecare având un rol bine determinat în protestele americanilor, militând pentru dezarmare nucleară (The Foot, 1982), împotriva invadării Irakului de către SUA și a intervențiilor armate din Orientul Mijlociu (Fire, 1991 și 2014), contra acțiunilor de distrugere a Yemenului și Siriei (TINA, 2016), criticând economia și politica Statelor Unite (Post Apocalypse for ¾ Empire, 2017) și pentru un partid utopic ”posibilitarianist” ca opoziție la capitalism, consumism și arme nucleare (Form the Possibilitarian Arsenal of Belligerent Slogans, 2017). Chiar și ”cantastoriile” mai puțin recente sunt încă performate, conform crezului art is news that stays news.

Adresându-se cu precădere simțului vizual și celui auditiv, dar și celui gustativ (împărțirea pâinii de fermă), făcând astfel apel la senzorialitate trupa americană asociază muzica, mișcarea scenică, interpretarea în sensul comicului buf, ludic și repetitiv (accentuând anumite cuvinte) și pânzele pictate sau desenele în cerneală (o artă naivă, dar foarte ingenioasă, cu valoare estetică, inspirată de lucrări religioase renascentiste sau de gravurile în lemn timpurii ale lui Dürer. Prin interpretare instrumentală și vocal-recitativă performantă, imagine și manevrarea unei recuzite rudimentare, dar de efect (o sticlă de plastic strânsă cu palma poate reda sunetul flăcărilor, un furtun rotit poate simula vertijul societății consumiste, iar o găleată oarecare poate sugera mizeria din spatele glam-ului afișat de capitalism). Sunetul, imaginea și mijloacele scenice simple facilitează traseul dintre emitent și receptor, care până la urmă sunt unul și același, doar că într-un mod direct și percutant mesajul trebuie să-l trezească pe cel din urmă din amorțire. De aceea, ”teatrul este un teatru de război”, militând pentru schimbare. La final, am gustat pâinea de secară, trecând de o ușă și asociindu-ne comunității ”posibilitarianiste”.

Expoziția Selfie Automaton reprezintă pentru vizitatori un prilej de a-și face selfie-uri cu marionetele de lemn sau în postura celui ce le manevrează din umbră. Se are în vedere caracterul arhitectural al firii umane, ceea ce se petrece în interiorul pereților unei case, marionetele fiind legate între ele și efectuând o anumită mișcare atunci când sunt acționate de cineva din public. Atunci caracterul ascuns al oamenilor începe să prindă viață la ”personajele” centrale (impulsivitate, distracție și distragere prin alcool și fumat, bârfă, ipocrizie, aroganță, agresivitate, lașitate, acțiunea de a arăta cu degetul, incriminându-l pe celălalt, cea de a trage cu urechea, nerespectând intimitatea celuilalt, flecăreală, indiferență, absența comunicării). Dar devin evidente și solidaritatea, visurile, dorințele sau speranța oamenilor, simbolizate de elementele laterale. Emblematică pentru natura umană beligerantă rămâne construcția acționată prin manivelă, exprimând o scenă cu două marionete care se lovesc reciproc.  

Dana Țabrea

https://dyntabu.blogspot.ro/2017/10/implicare-apartenenta-sociopolitica-si.html