Pulverizare

Pulverizare e un text halucinant despre societatea de astăzi, invadată de job-uri fantomatice, de multinaționale, asumându-și pericolul de robotizare umană, indiferența față de spirit, de gândire și de rațiune. Personajele sunt identificate după ”uniforma” pe care le-o acordă job-urile de responsabil cu asigurarea calității, supraveghetor sală call center (team leader), operator producție, respectiv inginer de studii și dezvoltare și în plus prin non-apartenența la țara unde își desfășoară activitatea menționată în titulatura job-ului: Franța, Africa, China și România. Dar, mai mult decât identificate, personajele sunt ”pulverizate” de uniformizare. Termenul apare în câteva rânduri în text.

Mai întâi, chiar la început, sugerând imposibilitatea de a-și ordona viața în timp și spațiu, împrăștierea geografică, dar mai ales morală la care asistăm astăzi atunci când îi privim pe cetățenii „responsabili” ai societății consumiste sau când aceștia se privesc stupefiați în oglindă: ”Eşti pulverizat în spaţiu/ Eşti în afara timpului între latitudini şi longitudini ce se amestecă în capul tău/ New Delhi, Tokyo, Dakar, Sao Paolo, Kiev, Hong Kong, Santiago/ Deschizi ochii/ Te agăţi de pernă şi cauţi/ Pentru câteva secunde eşti incapabil să te situezi pe harta geografică internă”. Imposibilitatea regăsirii de sine, definirii de sine, împrăștierea gândurilor și a senzațiilor se referă la depersonalizarea individului în cadrul societății de consum, care ne absoarbe și ne destramă. În al doilea rând, termenul apare în anunțarea aproape catastrofică a unei pulverizări în particule, a unei dispariții iminente, evocând în mod plastic, cel mai probabil, insuportabilitatea vieții din cadrul unei linii de producție din China când nu sunt permise legăturile dintre oameni, iar drepturile la o existență decentă sunt flagrant încălcate la locul de muncă. Orice mișcare făcând parte din activitățile cotidiene din timpul job-ului este supravegheată și cronometrată, iar angajații intră într-o schemă de lucru infernală căreia numai prin intermediul unei imagini catastrofice i s-ar putea sustrage.

Personajele intră în joc alternativ, fără a urma un scenariu precis. Cele patru figuri ale societății consumiste, deși diferite atât prin poziție, cât și prin salarizare par unite de anxietăți comune redate prin metafora pulverizării. În mod cert, toți sunt într-o formă sau alta în căutarea fericirii, dar nimeni nu e fericit. Iar atunci când intră în discuție, fericirea e o tristă ironie. În mod surprinzător, Alexandra Badea reușește să intre în intimitatea figurilor identificate cu cele trei job-uri de pe patru continente ca și cum ar cunoaște foarte bine viața unor oameni aflați în situații similare. De la responsabilul de asigurarea calității de la Paris, împrăștiat între locurile unde se deplasează mereu, a cărui viață e scindată între familia mereu la depărtate și iluzorii amoruri la fel de îndepărtate (scena cu webcam-ul), la team leader-ul (supraveghetorul de sală call center) de la Dakar, în același timp imoral și scorțos, la operatorul de producție din Shanghai a cărui viață prozaică și detestabilă pare să compună tablourile cele mai poetice și, în fine, la inginerul de studii și dezvoltare din București, obsedat de familie și în egală măsură workaholic. Pasajele de spectacol redau cu mare acuratețe textul care e foarte actual, foarte viu, foarte ancorat în prezent și în realitate. În principiu, spectacolul se organizează sub forma unor scurte recitaluri individuale, menite să scoată în relief calitățile actorilor, acestea devenind în unele intervale adevărate tours de force, iar în alte momente actorii se reunesc într-o partitură comună, acolo unde și textul ușor mai complicat, mai eterogen permite acest lucru.

Spre deosebire de celelalte spectacole ale sale, în Pulverizare Andrei Măjeri nu pune neapărat în joc estetici teatrale și nu mai leagă scenele între ele prin song-uri. Storytelling-ul și etalarea calităților interpretative sunt la mare înălțime. Actorii sunt degajați, se simt la ei acasă pe scenă. Chiar dacă rolurile interpretate pun unele probleme de identificare cu așa-zisul personaj, e important de menționat că nu avem de a face cu personaje propriu-zise și, cu atât mai puțin cu caractere. Cei patru sunt reprezentanții unei lumi contemporane nouă și totuși aflate în cădere liberă chiar sub ochii noștri, care pas cu pas se degradează și se pulverizează. Într-un anume sens, spectacolul surprinde destrămarea societății consumiste, anunțând că s-ar putea să existe viață și dincolo de free sitting, badge, baze de date, training, randament, exigență, consumator, marcă, fișier sau tabel Excel, ambuteiaj, rată de interes economic, producție mondială, prezentare PowerPoint, diagnostic-pronostic, marketing, cerere-ofertă,  excelență, foaie de bord  etc. Numai că nu se știe exact încotro. Există o limită a rațiunii care trimite înspre o știință a uitării, a uitării lucrurilor denigratoare, dar chiar și a celor elementare. Ca un suport de supraviețuire în condițiile robotizării unei funcții de execuție în cadrul societății consumiste, dar nu e indicată calea mai departe. De aceea, atât scenariul susținut de realitate, dar și imaginat, cât și spectacolul ne lasă la final cu o imensă dilemă.

(Pulverizare de Alexandra Badea, traducere: Eugen Jebeleanu, regia: Andrei Măjeri, scenografia: Alexandra Panaite, mișcare scenică: Flavia Giurgiu, video: Eranio Petruska, ilustrația muzicală: Andrei Măjeri, distribuția: Smaranda Caragea, Ada Galeș, Alex Bogdan, Nicholas Cațianis, ilustrația: Bogdan Pop, Teatrul Apollo 111, premiera: 30 septembrie 2017)

Dana Țabrea

https://dyntabu.blogspot.com/2018/08/pulverizare.html