De Ziua Mondială a Educației, propun vizionarea a două filme documentare (https://ad-doc.bloczero.ro/scoala-rebelilor/, https://ad-doc.bloczero.ro/scoala-din-cloud/) și o meditație despre sistemul educațional actual. Am putea lua ca punct de plecare un citat din Tagore, motoul filmului documentar The School in the Cloud de Jerry Rothwell (2018): ”Do not limit children to your own learning, for they were born in another time” (”Nu limitați copiii la învățătura voastră, deoarece ei s-au născut în alte vremuri”). În acest sens, sistemul de educație tradițional – bazat pe concepția că există un singur adevăr (răspuns corect), deținut de profesor, pe care elevul sârguincios trebuie să-l redea pe de rost atunci când este întrebat – trebuie depășit.
În schimb, elevii să fie stimulați, provocați, ghidați, prin intermediul
unei educații non-intruzive sau minimal intruzive în ceea ce privește asistența
acordată de profesor, să găsească singuri răspunsurile, prin documentare pe
internet, învățare colaborativă, în echipă și prin cooperare cu ceilalți colegi.
În cadrul orelor în care elevii sunt încurajați să gândească critic, răspunsurile
lor sunt modelate astfel încât lecția pare că se construiește din interacțiunea
dintre elev și profesor (deși conținutul la care se ajunge e același, doar
maniera de predare diferă). E mai important, se știe, dar se aplică în mai mică
măsură, să-i învățăm pe elevi cum să gândească, nu ce să gândească.
La toate acestea am putea adăuga ideea unei școli nonconformiste pentru
elevi nonconformiști (Berlin Rebel
Highschool de Alexander Kleider, 2016) unde nu se acordă note și care nu se
bazează pe competiția dintre cursanți, ci pe valorificarea potențialului
fiecăruia și descoperirea de talente, pe acordarea unei șanse elevilor de a se
cunoaște pe sine și de a-și valorifica potențialul în viitor, ajungând să facă
ceea ce au visat în viață, dar și lucrurile pentru care sunt înzestrați.
Cele două filme expun câteva dintre experimentele educaționale care au
încercat să schimbe ceva în lumea educației. Liceul din Berlin, înființat pentru
elevii care au abandonat la un moment dat școala din diverse motive (autoritarismul
profesorilor ori al directorilor, discriminarea rasială, indolența elevilor), un
altfel de seral de astăzi, este un experiment de succes inițiat în anul 1973. Organizarea
școlii se bazează pe principiile unei democrații participative la firul ierbii:
nu are un director și nu impune nici un fel de ierarhie, toate problemele sunt
analizate în întrunirile elevilor cu profesorii și moderate de un fel de PR, elevii
sunt egalii profesorilor, dar au o relație bazată pe încredere și respect
reciproc. Modul de organizare al școlii și nonconformismul din atitudinea
profesorilor, stilul direct în discutarea problemelor, stilul informal preferat
celui formal, accentul pus de profesori (în special la artă, literatură) pe
învățarea nonformală și informală, privind metoda didactică mai mult ca pe o
cale în atingerea obiectivelor (reușita la examene și în carieră), iar nu ca pe
un lucru în sine sunt doar câteva din aspectele la care ar trebui să fim atenți
astăzi.
Școala din cloud reprezintă unul
dintre experimentele lui Sugata Mitra, specialist în fizică și știință
computațională, conferențiar TED, câștigătorul premiului TED în 2013. Controversatul
om de știință care intervine în teoria educației prin experimentul ”The Hole in
the Wall” (1999) este contrazis de specialiști în educație digitală. Plecând de
la principiul că educație e cel mai probabil să survină atunci când se atinge o
stare intermediară între haos și echilibru, at
the edge of chaos, Mitra plasează minicomputere în ziduri, iar copiii
roiesc în jurul lor și descoperă pe cont propriu internetul. În timp,
device-urile se strică, apoi dispar, rămânând la propriu doar găurile din
ziduri și intenția unei educații coloniale în masă.
Ulterior, Sugata Mitra va dezvolta în India și Anglia (”de la New Delhi la
Newcastle”) experimentul SOLE (2014) gândit pe o perioadă de trei ani. Experimentul
de învățare organizat prin lucrul în echipă al elevilor, ”fără pilot” (Self
Organized Learning Experiment) a suferit modificări în timp și a fost diferit
în funcție de modurile de implementare în Anglia, respectiv India, dar a condus
la problematici surprinzătoare în ceea ce privește evoluția educației.
Din Anglia, Sugata Mitra a fost contactat din nevoia de a schimba ceva în
educația bazată pe principiul repetiției și al memorării, care nu pare să mai
funcționeze astăzi. Elevii de liceu dezabuzați vor da aceleași examene unde nu
li se permite accesul la calculator, computer, dicționar etc., pregătindu-se pentru
o viață când nu va fi deloc astfel, unde vor interacționa cu dispozitive,
device-uri, internet, dar și unii cu ceilalți, vor fi în mijlocul unei
societăți informatizate, în cadrul căreia informația, comunicarea și accesul la
acestea ocupă primul plan.
Pentru a se crea o bază a schimbării, experimentul a fost conceput pentru
elevi de gimnaziu. În primul rând, sala de clasă este modificată conform
cerințelor elevilor. Confortabilă, sala este dotată cu computere la care elevii
lucrează pe grupe, cu table inteligente, markere și planșe. Profesorul nu
dispare din peisaj, dar își asumă un alt rol: alături de elevi, iar nu în fața
acestora; coordonează de departe activitatea de cercetare și descoperire a
soluțiilor, adresează întrebări-problemă la care nu așteaptă răspunsuri
prestabilite, este deschis spre noi posibilități.
Într-un sat din India, Sugata Mitra construiește mult așteptata școală din cloud. Educația tradițională (profesorul
autoritar și elevul obedient, lecția-lectură, memorarea conținuturilor, în
absența unei minime problematizări) este inițial depășită prin punerea
profesorului între paranteze. Fără restricții, elevii sunt plasați într-un
context al învățării interactive, unii împreună cu ceilalți și unii de la alții.
În cele din urmă, se admite că profesorul nu poate fi eliminat, însă noul său
rol e de coordonator minimal intruziv. Copiii se familiarizează, pe Skype, cu
limba engleză cu ajutorul unor profesoare pensionare din Anglia (cloud grannies), depășind etapa
descoperirii instinctive a internetului ori pe cea a jocurilor care se repetă. Devin
și aici capabili să se documenteze, să răspundă la întrebări, să localizeze
locuri pe harta virtuală, să măsoare etc. Își urmează înclinațiile și descoperă
ceea ce vor cu adevărat de la viață, continuând să vină la școala din cloud, chiar după ce aceasta a încetat
să funcționeze, experimentul ajungând la final.
Plecând de la toate acestea, având în vedere sistemul educațional
contemporan în vremuri de criză pandemică, în totalitate online sau în sistem
hibrid, ce așteptări avem de la elevii/profesorii noștri? Ce nemulțumiri, ce
satisfacții? Cum putem face astfel încât să aderăm la o educație minimal
intruzivă, eficientă, out of the box?
Ce putem schimba? Și nu în ultimul rând, ce tip de om livrăm societății de
mâine? Un burghez din clasa de mijloc administrativ ori corporatist robotizat? Deoarece
cei pe care îi educăm noi astăzi sunt societatea de mâine. Tu în ce fel de lume
își dorești să trăiești?
https://dyntabu.blogspot.com/2020/10/tu-ce-fel-de-om-alegi-sa-fii.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu