Drept urmare, aceasta susține în cafeneaua Maideyi (15, 22 februarie) un one-woman show, intitulat ”Terapie prin sex@gmail.com”, după un scenariu original, care-i aparține, foarte apreciat de tinerii prezenți, în special pentru numeroasele elemente de interacțiune comunicațională cu publicul, care la final o aclamă pe artistă, ridicîndu-se în picioare. Spectacolul se adresează deopotrivă românilor care au petrecut Dragobetele cu partenerul, în gașcă sau...singuri. Mărturisesc că unele dintre răspunsurile complet lipsite de logică date actriței, în încercările-i de a stabili o relație de comunicare cu publicul, m-au lăsat perplexă. Trebuie să mai treacă timp pînă spectatorul din România va învăța cînd e potrivit să vorbești și cînd trebuie să taci. Ori că interacțiunea cu artistul nu înseamnă a afirma chiar orice aberație lipsită de sens.
Întrebările ce constituie punctul de plecare al acestei reprezentații sînt extrem de simple: De ce vă întoarceți cu spatele cînd auziți cuvîntul ”sex” ca și cum nu vă privește, vă temeți de ceva ori vă este rușine? Cum vă raportați voi înșivă la acest capitol al vieții voastre? Două întrebări cumplit de directe, ale căror răspunsuri posibile actrița le manipulează cu un bine dozat „între” de-a dreptul și mai pe ocolite. Pînă la urmă, spectacolul este o provocare la o confruntare cu problemele sentimentale ale fiecăruia. O invitație la o autopsihanalizare a propriei vieți. Încearcă să suscite și să suplinească un exercițiu de sinceritate, pe care oricine l-ar putea avea față de sine atunci cînd ar scrie un mail pe o adresă mai mult sau mai puțin imaginară, sex@gmail.com, răspunzînd acestor întrebări incomode.
Întreprinderea de a dezvolta această formă de ”terapie” prin a vorbi fără prejudecăți despre sex se bazează pe o sumă de constatări transformate în semnale de alarmă cît se poate de realiste ale artistei, provenind din experiența de viață a unor cunoscuți și apropiați. În opinia actriței, femeia este îndreptățită la împlinire prin erotism. Numai că această împlinire îi este zădărnicită de două mari prejudecăți ale societății, chiar dacă situate ele însele la poluri opuse. Prejudecata tradiționalistă pe de o parte și prejudecata libertină pe de altă parte susțin împreună calitatea de obiect al femeii, obiect domestic în primul rînd, obiect sexual în cel de-al doilea.
De la o formă neconvențională de educație sentimentală, spectacolul devine o explorare a ideii de feminitate. Antetul la spectacol, în care actrița spune o poveste despre cinci soți, posibile mostre ale masculinității (impotență, libidinoșenie, senectute, impasibil, explorator), îi servește pentru a-și cunoaște publicul, ”elevii” la ora ce se anunță de ”educație sexuală”. Pe parcursul orei de reprezentație, șase-șapte caractere de femeie sînt construite cu artă actoricească și umor: Alcoola, Alicia, Octavia, Moldoveanca, Țiganca, Tina Turner, Edith Piaf. Concludente, fiecare dintre aceste roluri schițează cîte o nuanță a ideii de feminitate: senzualitate, contrabalansată de pudoare, voluptate, renegată de rezervă, energie remitentă, fragilitate.
În general, societatea taxează nesupunerea față de normă. Norma o dă în momente de echilibru calea de mijloc, iar în vremuri tulburi apropierea de polul care le descrie cu cea mai mare acuratețe. În funcție de epoca în care ne situăm, inabilitatea de a fi lascivă ori pudoarea excesivă, estromania sau, dimpotrivă, înfrînarea exagerată pot constitui mărci ale timpului ori motivele unei anateme.
Dana Țabrea
http://dyntabu.blogspot.com/2012/02/terapie-prin-sex.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu