Am fost invitată la nașterea unui festival: Theaterstock Bacău, ediția I, 1-16 august 2015 – un mix impresionant de arte ale spectacolului în zona Moldovei. Nu doar terminologic (theater[wood]stock) sau conceptual (prin miză ori profil), ci și prin atmosferă Theaterstock trimite la Woodstock-ul anilor ’70. Se vrea un festival viu, dinamic, contaminat de energia tinerilor – publicul-țintă de bază vizat –, deschis spre Occident, axat pe punerea în valoare a divertismentului teatral de calitate, în același timp incluzând în program spectacole de nișă.
Terminologic,
theater/theatre = teatru; stock = amestec, fonduri, inventar viu, portaltoi,
piatră (fig.), repertoriu, rezerve, tulpină, trunchi, țintă (fig.) etc. (http://hallo.ro/search.do?d=en&l=ro&type=both&query=stock) S-a
plecat de la ideea unui festival de teatru underground (prin acesta înțeleg
teatru desfășurat în spații neconvenționale cu mesaj sociopolitic mascat),
pentru a se ajunge la un amestec de teatru independent și de stat. Teatrul
independent, opus teatrului de stat prin faptul că cel din urmă beneficiază de
finanțare, și-a pus la dispoziție rezervele valabile de „material” actoricesc,
vânzând foarte bine (de exemplu, spectacolele Liei Bugnăr, în care joacă,
printre alții, Marius Manole, Istvan Teglas, Medeea Marinescu, sunt producții
independente și s-au vândut cel mai bine din festival). Au fost prezente și
producții din repertoriul unor teatre renumite (Teatrul Național „Mihai
Eminescu” Timișoara, Teatrul German de Stat Timișoara, Teatrul Bulandra,
Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București,
Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”
Iași, Teatrul „Regina Maria” Oradea etc.).
Astfel că festivalul
devine un inventar viu de secțiuni (FOCUS, Independent, RythmiCity, Teatre în
mișcare, Povestea noastră, Street Art Performance, Teatru radiofonic,
evenimente conexe – conferințe, concerte, expoziții de fotografie etc.). Cu
atât mai mult cu cât programul suferea modificări de la o zi la alta, noi
spectacole intrând în actualizarea zilnică de pe pagina de Facebook a
festivalului, în timp ce altele își modificau locația în funcție de cerințele
publicului (portaltoi de fonduri, rezerve de energie din partea
organizatorilor, nu mulți la număr –
Anca Sigartău, inima festivalului, alături de Laura Huiban, secretar PR, Doru
Mareș, secretar literar, Dragoș Pandele, manager de proiect, Mihaela Popescu,
responsabil comunicare, cei aproximativ 200 de tineri voluntari ș.a.).
De-acum bazele
festivalului au fost puse în piatră, e de durată – ni se promite –, căci de la
un buget de 1 milion de euro pentru ediția I (din fonduri europene, de la
Consiliul local și sponsori) se merge la țintă înspre un buget de 4 milioane de
euro pentru ediția II. Mai multe firme au susținut financiar spectacole sau
chiar secțiuni întregi din festival.
Dacă anul acesta
secțiunea Focus a atras atenția asupra lui Alexander Hausvater și asupra
Teatrului Bulandra, în 2016 se va miza pe Matei Vișniec și pe Teatrul Național
București, cu implicarea UNITER-ului anunțată de Ion Caramitru. Partea dedicată
teatrului internațional promite, de asemenea, să fie răsunătoare, nu doar în
ceea ce privește spectacolele outdoor, dar și în ceea ce le privește pe cele venite din partea unor
companii sau chiar teatre renumite din estul și sud-estul Europei sau din Occident
(Teatrul Bayern din Hamburg).
Conceptual, profilul
festivalului se conturează din mixtura de teatru instituțional/de stat și
independent. Neexistând posibilitatea unui teatru independent de orice (se
apelează la finanțări private, sponsorizări, se lucrează prin proiecte etc.),
aducerea la un numitor comun a celor două tipologii în conflict e dificilă din
cauza dorinței tinerilor de a se angaja și a nevoii de a supraviețui în teatrul
independent ca freelanceri. Mulți artiști îmbină cele două laturi, fiind
angajați ai unui teatru, dar jucând și în producții independente. A aduce în
același festival Reactor de creație și experiment de la Cluj și Teatrul
Național din Cluj-Napoca nu e neapărat un lucru rău. Numai că spectacolele ar
trebui stabilite din timp pe viitor, astfel încât un public care știe ce vrea
să poată alege în cunoștință de cauză.
Chiar dacă Bacăul este
un oraș industrial ce și-a propus educarea prin teatru a oamenilor ori
distrarea acestora, iar cultura devine un mijloc de a aduce bani în comunitate
(creșterea vânzărilor), harta în construcție a festivalului sper să ne găsească
mai pregătiți la ediția următoare. Pentru aceasta e nevoie de o prognoză și un
diagnostic privind publicurile-țintă și posibilele obstacole, de negocieri și
de o echipă mai mare de organizatori. Dar mă bucur că am asistat la nașterea
unui festival de amploare din Moldova, cu emoția, înfiorarea, epuizarea și
psihoza postnatală inevitabile, transmisibile. Mici inimi de staniol decupate
au invadat Bacăul de Sfânta Maria, binefăcător, eliberator (Corazôn de angeles,
Theater Tol, Belgia).
Dana Tabrea
http://dyntabu.blogspot.ro/2015/08/mix-impresionant-de-artele.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu