Bilanț teatral 2015

Dată fiind competiția pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021, care, dincolo de contestații, și-a selectat patru orașe din 14 pentru lista scurtă pe Iașul nu figurează, îmi propun un bilanț teatral, preponderent festivalier, al anului 2015. Consider eșecul Iașului un bun prilej pentru a afla dacă tot ceea am vrut e un titlu sau vom continua să investim în cultură oricum.

Din punct de vedere teatral, 2015 poate fi carcterizat prin efervescența festivalurilor. În mod surprinzător, unele orașe candidate titlu nu au pus accent pe importanța teatrului în dezvoltarea culturală. În timp ce altele au făcut din festivalul definitoriu (Theaterstock Bacău) un element-cheie. Unele orașe câștigătoare nu au un festival reprezentativ, altele au și nu au câștigat. Sunt și orașe intrate pe lista scurtă cu măcar un festival teatral de dimensiune europeană.

Majoritatea orașelor României dețin un festival de teatru cu un profil bine delimitat. Bucureștiul are o multitudine festivalieră imposibil de enumerat ori clasificat exhaustiv, festivaluri naționale de tradiție, anul acesta în premieră cu participare internațională, pentru publicul larg sau adolescenți, festivaluri-concurs, de teatru independent, în stilul fringe, cu accent pe teatrul stradal sau outdoor, dintre care unele la debut: Festivalul Național de Teatru, la a 25-a ediție, New European Theatre Action, o rețea cu instituții membre din 19 țări, printre care și Teatrul Național București, Undercloud, la a 8-a ediție, Festivalul Național de Teatru Independent, la a 3-a ediție, FESTin pe Bulevard, la a 3-a ediție, Excelsior Teen-Fest, la prima ediție etc.

Teatrul Național Timișoara se evidențiază prin Festivalul European al Spectacolului Timișoara-Festival al Dramaturgiei Românești, la a 20-a ediție, una foarte reușită, cu un spectacol de gală reprezentând spiritul teatrului timișorean (musical performance-ul Maria de Buenos Aires, în regia Adei Lupu) și o componentă europeană mai mult decât evidentă prin integrarea proiectului The Art of Ageing, primul festival european care are ca obiect reunirea științei și a teatrului, ce reflectă prin cele cinci coproducții de teatru contemporan, având la bază o temă actuală comună, dimensiuni estetico-documentare diferite (memorie, traumă, teatru sociopolitic, istoric sau documentar, teatru fizic). Tot în Timișoara mai avem Festivalul European de Teatru Eurothalia, organizat la Teatrul German de Stat, la a 5-a ediție.

La Cluj-Napoca s-a dezvoltat un teatru tânăr, independent, bazat pe proiecte, iar festivalurile de teatru urmează acest profil: Festivalul Temps d’Images Cluj, la a 8-a ediție. De asemenea, Teatrul Național Cluj-Napoca organizează Întâlnirile Internaționale de la Cluj, începând cu 2011. București, Cluj, Iași și Timișoara au dezvoltat în 2015 proiectul IndependNet, o rețea de interschimburi teatrale între aceste patru orașe, implicând șase companii teatrale independente – Várόterem Projekt și Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca, Teatru Fix din Iași, Auăleu Teatru din Timișoara, Godot Cafe-Teatru și Unteatru din București.

La Iași, există Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr de la Teatrul Luceafărul, la a 8-a ediție. Un festival de nișă, având la fiecare ediție o temă anume, oglindită în program, de interes pentru prezent și pentru comunitate, pentru un public fără vârstă, primind titulatura de „festival european” din partea AEF. FITPTI aduce în prim-planul fiecărei ediții un regizor contemporan și o premieră pentru publicul tânăr din ce în ce mai competitive de la un an la altul. În rest, soarta festivalurilor născute aici a fost una vitregă, acestea stingându-se cel mai adesea după prima ediție. Au mai rămas festivalurile studențești, dar acestea nu pot fi reprezentative. În cazul Festivalului Internațional al Educației, ar fi de dorit reluarea componentei fringe, care a mers destul de bine în trecut, și depășirea pragului de prăfuire asumată prin racordarea la Occidentul teatral și la actualitatea europeană.

În țară, mai avem festivaluri de nișă, mai mari sau mai mici, orientate tematic și enorm de multe în stand by, așteptând să debuteze. În ordine aleatorie, menționez festivaluri de teatru din orașe candidate sau nu, câștigătoare sau mai puțin, dar care și-au stabilit deja un profil, vizibil chiar din titulatură: Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, Festivalul Pledez pentru Tine(ri) de la Piatra Neamț, Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova, Festivalul de Teatru Toma Caragiu de la Ploiești, Festivalul Internațional de Teatru Atelier de la Sfântu Gheorghe, Gala Star Bacău, Festivalul Zile și Nopți de Teatru la Brăila, Festivalul de Teatru Nou de la Arad, Festivalul Internațional de Teatru Clasic de la Arad, Festivalul de Dramaturgie Contemporană Brașov etc.

Alături de celelalte arte ale spectacolului, teatrul reprezintă elementul coagulant al unei comunități, fără de care nu putem vorbi de o veritabilă capitală culturală europeană. Iar Sibiul a demonstrat cum prin cultură o comunitate se schimbă, cum proiectele culturale atrag bani în comunitate. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a devenit emblematic pentru cultura festivalieră din România.

Orice oraș cu un festival care să integreze componentele educativă, de formare a publicului, multiculturală, de depășire a diferențelor și prejudecăților de orice fel, interdisciplinară, participativă, activă social, cu un spectru larg de manifestări, adaptate publicului larg, valorificând totodată potențialul turistic al regiunii pentru vizitatori ar putea deveni, dincolo de etichetări, căutându-și finanțări europene și acordând mai mult din fondurile existente pentru cultură, o veritabilă capitală teatrală actuală. Pe cont propriu.

Dana Țabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2016/02/bilant-teatral-2015.html