Despre noi si pacatele altora

”Universitatea George Enescu” din Iași pune în scenă la Naționalul ieșean spectacolul Despre oameni și alte păcate, o adaptare după Ivanov de A. P. Cehov. Distribuția: Ionuţ Cornilă (Nikolai Alexeevici Ivanov), Laura Bilic (Anna Petrovna), Andrei Grigore Sava (Evgheni Konstantinovici Lvov), Loredana Cosovanu (Sașa), Cristina Florea (Zinaida Savișna), Alexandru Amarghioalei (Pavel Kirillici Lebedev). Regia: Vasilica Blohat. Scenografia: Titus Ivan. Spectacolul a avut premiera pe 22 mai și se va mai juca pe 14 și 21 iunie la sala ”Uzina cu teatru” a TNI.
Piesa de teatru controversată a lui Cehov, Ivanov (1887), a cunoscut două variante, fiind aleasă de această dată cea mai spectaculoasă (personajul principal se împușcă la final). Temele abordate sînt grave și vor interesa mereu: ce valabilitate are jurămîntul marital ”pentru toată viața” dacă omul nu poate garanta decît rațional pentru fidelitatea sa, nefiind complet stăpîn pe evoluția sentimentelor sale. Orice situație poate fi privită din cel puțin două unghiuri: așa cum e resimțită de către cei în cauză și așa cum e percepută și disecată de ”gura lumii”. Ce ne facem dacă părerea celorlalți ne otrăvește? Cum poate fi depășit spleen-ul care ne acaparează, inactivitatea, plictisul cotidian ce ne roade pe dinăuntru? Oare e ceva ce ne-ar mai putea salva?
Spectacolul este un exercițiu realizat de o echipă de oameni de teatru tineri, unii încă studenți, căruia îi e rezervat, am constatat, un public destul de eterogen. Este o reprezentație cuminte, respectînd atît realismul lui Cehov cît și textul său (atît cît e folosit și pînă într-atît încît Ivanov îi face Sașei observație că i s-a prăfuit mîneca de la...bluza fără mîneci). Cu unele excepții. Prima excepție: rolurile sînt concepute un pic forțat, cu mici exagerări de interpretare, altminteri mă tem că spectatorul contemporan nu ar fi putut ține pasul cu acea complexitate psihologică discretă a personajelor cehoviene.
De exemplu, rolul doctorului Lvov, de altfel un joc reușit, se bazează pe o anume ostentație, încorsetare, prin care înverșunarea și încrîncenarea personajului să fie perfect vizibile și, în plus, redate într-o manieră comică. Același lucru e valabil pentru rolul Zinaida Savișna; pe actriță trebuie s-o mai văd jucînd pentru a decide dacă rămîn fidelă ideii că are acel ceva special pentru comedie. De aici, a doua excepție: în dramă sînt inserate cadre de comedie. Excepția excepției doi, care confirmă regula - rolul lui Lebedev: actorul e ceva mai natural, însă personajul său nu dezvăluie nimic dincolo de acest joc plin de haz. A treia excepție: decorul este cehovian, culorile nu întotdeauna. Se observă inserția unor nuanțe aprinse (roșu, siclam), în chiar vestimentația Sașei. Cît privește rolul junei Sașa, amuzant și străduit, o impune drept candidata perfectă pentru jocul unei ”tinere neliniștite” în orice spectacol; o alternativă interesantă la Cehov.
Însă cele enumerate mai sus nu sînt singurele elemente de noutate privind personajele. Rolul Annei Petrovna este interpretat de Laura Bilic într-o manieră uimitoare. Această actriță are o disponibilitate impresionantă pentru a juca stări de spirit contradictorii, dar și trecerile bruște de la o stare de spirit la alta. Nici nu mai contează dacă Anna Petrovna a fost vreodată chiar într-atît de complicată. Iar despre rolul Nikolai Alexeevici Ivanov, nu am crezut că depresivul Ivanov ar putea deveni vreodată atît de tumultos și de impetuos (dar se pare că tocmai a devenit). Disperarea care-l cuprinde spre final e fulminantă. Trebuie să remarc că e un rol lucrat, foarte bun.
Cu acordarea unei minime atenții la detalii (împușcătura se aude cu mult înainte ca Ivanov să ducă pistolul la tîmplă), spectacolul are toate șansele să se joace în continuare cu sala plină, pentru că personajele sînt creionate cît se poate de relevant, de la moralismul îndîrjit al doctorului la exuberanța superficială a Sașei.


Dana Tabrea

http://dyntabu.blogspot.com/2011/06/despre-noi-si-pacatele-altora.html