A fost odată ca niciodată o antițară cu antipreședinte, antireferendum, ș.a.m.d. toate anti și toate pe dos. Și când veni vorba să i se joace o (anti)festă teatrală acestui antipopor ce ne-am nimerit prin cafenea, cel mai nimerit și mai actual joc se dovedi a fi un...antiteatru. Prin antiteatru înțelegând în acest context doar - joc fără decor, fără actori, fără piesă. Chiar și fără scenariu, deoarece i-am cerut interpretului Actorului Alb textul și nu l-am primit.
Totuși, un antiteatru fără spectatori? Sunt cei din sală reduși ei înșiși la non-calitatea de antispectatori?
Dar să vedem, mai exact, pentru cei ce n-au fost încă prezenți la eveniment. Este vorba nici mai mult nici mai puțin decât despre spectacolul din cafeneaua Maideyi din Iași de pe 30 august. Aici Ștefan Cătălin Mândru, realizator și unic interpret (rolul Actorul Alb) se dă în (anti)scenă cu Cyrano de Bergerac (regia: Adrian Iclenzan).
Pe mine nu mă impresionează realizările acestea (anti)scenice, chiar și cu o aparentă miză antiteatralistă, non-sensistă, dar cu destule pretenții de joc teatral, nu neapărat nejustificate, cu trimitere la actualitatea fără cap și fără coadă din România, care aduc alandala o sumă de texte și replici celebre – s-au folosit nici mai mult nici mai puțin decât trei autori clasici (Shakespeare, Cehov și Rostand), cărora li s-au alăturat Vișniec și Kovacevic. Și unde cuvântul ”țigan” apare de cel puțin cinci ori. Nu toți românii sunt țigani, nu toți românii sunt lași, împuțiți, pleava Balcanilor și restul exagerărilor emanate din micuțul domn Mândru în costum de balerin clownish-rococo și cu ochi preasclipitori. Pentru cei ce nu știu, Dusan Kovacevic, autorul antipersonajului (Actorul Alb) este scenaristul filmului lui Emir Kusturica, Underground. Din întâmplare și fără legătură cu antipovestea în curs, unul dintre filmele mele preferate. Cred că și textul său folosit ca bază pentru spectacol, “Larry Thompson sau tragedia unei tinereţi”, merita valorificat mai îndeaproape. La justa valoare sau chiar peste. Ce nevoie s-a mai avut de restul tiradelor? Mă voi limita la un singur exemplu: Cyrano de Bergerac cu paloșul scos țanțoș dinainte rostind replici memorabile, de genul ”Vin, Doamna mea, vin” (replicile reale din spectacol conțin nepermis de multe sâsâituri inutil îngroșate actoricește, pentru că nu se vede nici poanta și nici mesajul).
Până la urmă rezistă ceva din toată această (anti)mascaradă teatrală? În primul rând, antidecorul alcătuit din paravane iluminate din spate, pe care am zărit și proiectarea a vreo două (anti)umbre. În al doilea rând, implicarea (anti)publicului în spectacol, realizând două momente de mimesis a unui joc parodic. În al treilea rând, am apreciat sforțarea lui Mândru de a da tot, actoricește vorbind, și îl apreciez pentru joc și efort. În al patrulea rând, conceptul de antiteatru, antiscenă, antiactor etc. Însă acest concept nu apare formulat în intenția spectacolului ci ține de interpretarea mea, în urma unor (anti)reveniri la avangardism.
Nu fără miză am atașat acest concept de antiteatru spectacolului. Ca și în Beckett, un Godot este așteptat. În lipsă, altcineva încearcă să ne ațină calea, să ne amintească de faptul că așteptăm ceva (să înceapă un spectacol, să ni se spună o poveste, să apară actorul principal etc.) ori, poate, să ne facă să uităm că mai așteptăm. Faptul că încă mai așteptăm ceva ce nu are cum să survină ne face, iremediabil, triști. Dimpotrivă, faptul că ne lăsăm în voia poantelor mai mult sau mai puțin inspirate, de teama că am putea să ne reinventăm și, reinventându-ne, să ne privim în oglindă cât de triști am ajuns, ne face să râdem. Să râdem deci pentru a uita de noi. Cu cât râdem mai mult, cu atât devenim antispectatorii acestui antispectacol. Pentru că un spectator autentic își asumă atât surâsul, cât și grimasele, atât râsetele, cât și lacrimile, apoi rânjetele, urletele interioare și orice ar mai putea să vină de aici. Nefiind decât o antipoveste, ea nu poate avea sfârșit.
Dana Tabrea
http://dyntabu.blogspot.ro/2012/09/antipoveste-in-anticronica.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu