DT in dialog: Actrita Loredana Cosovanu

Loredana Cosovanu: premiul juriului (Premiul pentru cea mai bună actriță, secțiunea individual), Galele Hop 2012. Din juriul final au făcut parte: regizorul Radu Afrim, dramaturgul Radu Macrinici, coreograful Florin Fieroiu, actorul Marius Rizea și actrița Virginia Mirea. Loredana s-a născut la Botoșani. Însă ea s-a școlit în Iași la secția Actorie, UAGE, Iași, clasa Prof. Mihaela Arsenescu Werner (asistent Doru Aftanasiu), terminând facultatea anul acesta. Deși este foarte tânără (23 de ani), Loredana joacă încă din facultate. O urmăresc de multă vreme pe scenă. A avut o evoluție rapidă, surprinzătoare. De fapt, am văzut-o cu toții cum s-a dezvoltat ca actriță, de la rolul juvenil din ”Despre oameni și alte păcate” (regia Vasea Blohat), la rolul profund, o cotitură actoricească pentru ea, din ”Povești de familie” (regia Vlad Cepoi), apoi la roluri în piesele lui Radu Afrim de la Iași, în alte spectacole semnate Vlad Cepoi, unde nu poate trece neobservată, ori în ”Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt” (regia Ovidiu Ivan), spectacol de debut regizoral, dar pe care Loredana pe care îl susține energetic efectiv. Într-un cuvânt, Loredana este o actriță minunată, căreia i s-a confirmat efortul din ultimii ani. Totodată, o persoană sensibilă. Apoi care lucrează conștient pe roluri și știe realmente să construiască. Pe care Iașul, din păcate, și din ceea ce veți citi că sunt intențiile ei, e pe cale să o piardă dacă nu se liciteaza la timp pentru a reuși să o pastram aici.

1. Este Loredana Cosovanu, premiata noastră, ieșeancă sau botășăneancă get-beget ?

Sunt din Botoșani, oraș foarte drag mie și pentru ca am avut o copilărie și o adolescență frumoasă acolo. Mă consider botoșăneancă. În plus, tot acolo am inceput să dau frâu liber pasiunii pentru teatru. Ieșeancă nu prea pot sa spun ca sunt. Adevărul e că orașul Iași m-a adoptat si mi-a oferit mai multe șanse decât orașul meu natal, dar, în același timp, eu sederea mea in Iași o numesc o perioadă de tranziție, pentru că, de fapt, vreau să ajung la București sau un oras mai mare, unde să am chiar mai multe șanse.

2. Care este pentru tine rolul care te-a ajutat cel mai mult să atingi performanța de astăzi (aprecierea justă a unui juriu select la un festival pentru actorii tineri)? Și dacă ne poți spune și cum ți-a influențat comportamentul /atitudinea scenic(ă). Dacă te-a schimbat și ca om (daca da-in ce fel/ dacă nu- nu, a fost doar un rol).

Nu știu dacă pot să aleg un singur rol care m-a ajutat sa evoluez...cel mai bine, atunci când dai admitere la actorie și urmezi să înveți meseria asta, trebuie sa fii deschis spre orice. Am inceput cu Despre oameni și alte păcate, primul spectacol cap coadă din perioada facultății. În cadrul repetițiilor de la acest spectacol am învățat să lucrez cu mine, pentru personajul meu. Tot atunci am început sa am curajul sa ofer din trăirile mele pe scenă. Apoi în Dawn way am învățat să renunț la preconcepții. Tot aici am descoperit cum e lucrul cu mulți alți actori și cum trebuie sa fim mereu o echipă. Experienta cu regizorul Radu Afrim și cu scena Naționalului Ieșean alături de alți actori profesioniști mi-a arătat de fapt adevărata lume și atmosferă a teatrului. De asemenea, am avut ocazia să experimentez ce am învățat în facultate, dicție, canto, mișcare scenică. Un rol pentru care am muncit foarte mult a fost rolul Nadejdei din Povești de familie. Atunci cand nu ai text, replici pe parcursul spectacolului, iar personajul tău are un trecut atât de greu și are atât de multe de spus, dar nu poate, trebuie să exprimi prin alte mijloace povestea. Pe scurt, nu o să fie un singur rol, cel puțin deocamdată. Învăț din tot, tot timpul... Sunt multe lucruri pe care încă nu le-am descoperit, dar nu mă grăbesc. Nu se poate totul deodată. Experiența te ajută să atingi performanțe tot mai înalte. Influență am avut de la toate. Nu am lăsat niciodată pierdut bagajul de cunoștinte acumulat de la fiecare în parte. M-au schimbat și ca om, am început să trăiesc intens momentele din viața mea, scăpând de superficialitate, dorind tot timpul autenticitate. M-am lăsat mai liberă.

3. Detaliază-mi te rog: Cum te-a ajutat să te recunoști ca actriță colaborarea cu regizorul Radu Afrim?

Prin Radu Afrim am descoperit mai multe stiluri de joc, datorită lui pot sa compar acum școlile de teatru din țară, și pot sa le imbin pe toate. Ei...nu prea pot... Dar știu cum sa incep. M-a ajutat și faptul că a avut încredere în mine. Nu e de ajuns să fii pasionat de teatru, trebuie să primești și confirmări, să fii sigur că ești pe drumul cel bun și atunci energia ta pozitiva se transmite si pe scenă. Am avut marele noroc să pot juca in regia lui. El iti spune ca totul este posibil si apoi iti arata ca asa e.

4. Ce ai interpretat la proba liberă din festival? Ai întîmpinat vreo dificultate sau ai simțit că rolul este pentru tine? Cum ai ajuns să selectezi respectivul text/rol? Cum ai lucrat? Ne introduci puțin în caracter?

La textul ales, eu mi-am făcut monolog din Crize,piesa scrisa de Mihai Ignat. Textul propriu- zis are două personaje, un el si o ea, un cuplu de tineri căsătoriți, care întâmpină probleme în relația lor. Eu am luat replici și de la personajul masculin și de la personajul feminin, le-am îmbinat în așa fel încât să aibă continuitate,început și final, intrigă și suspans, dar, cel mai important, l-am făcut ofertant. Am trimis personajul meu la psiholog, unde ajunge foarte emoționată, spunând că nu are nicio problemă. Cu cât încearcă să se convingă pe ea și pe psiholog că totul e bine, își dă seama că de fapt trăiește cu multe gânduri ce o chinuie, pentru că nici macar ea nu înțelege de ce s-a schimbat ceva în momentul în care a văzut o pată de salivă pe perna lui într-o dimineață.
Nu mi-a fost foarte usor să pregătesc acest monolog datorită stărilor schimbatoare ale personajului. De la emoție ajunge la frică, trece apoi printr-o conștientizare a penibilului, urmat de un moment adevărat și profund din care ne dăm seama că iubirea pentru soțul ei de fapt nu a murit. Doar că lipsește comunicarea, problema acuta oriunde in jurul nostru. Așa ajunge ea sa nu mai ințeleagă nimic din ce se petrece în relația cu soțul ei. Plus că e și paranoică,are momente de isterie când își amintește cum arată soțul ei și râde de el, apoi zice că îl iubește asa cum e...Pe scurt, eu aș numi-o una din nenumaratele Desperate Housewives.

5. Ce ai interpretat la proba impusă? La fel, cum te-ai raportat la rol și care este acesta.

Nu știu dacă am optat corect pentru textul impus. Gândidu-mă că am voie doar 5 minute să arăt ce pot să fac pe un text clasic, îmi veneau în minte tot timpul gânduri cum că ar trebui să fie un moment bombă. Să nu își dea lumea seama când intri și când ieși. Să ii lași cu repirația tăiată. Din păcate, am vrut sa fac prea mult și am avut câteva greșeli în al doilea moment. Am ales Don Juan de Molière. Mi-am compus o melodie, am intrat în scenă după primele sunete și am inceput să cânt câteva versuri, construite din replici d-ale Lui Don Juan. După ce am stabilit platforma, am vrut să mă joc cu două personaje. Așa că am luat o mică parte din scena cu Don Juan și Charlotte. Cu momentul ăsta construit astfel am vrut să reunesc două stări deosebite între ele, mai exact am pus aroganța și naivitatea în același timp, în același loc.

6. Cum ți s-a părut publicul? Dacă te-ai putea referi succint la distincția public reprezentat-public dat. Ce așteptări ai avut legat de oamenii din sală? În ce mod ți s-au confirmat/infirmat așteptările?

Publicul de la festival a fost călduros. Îi simțeai prezenți acolo, cu tine, doritori să intre în povestea ta. O diferență de public există doar între primele spectacole, premiere și spectacolele următoare. De obicei, la premiere vine publicul invitat. Oficialități ale orașului, oameni mari cum se zice. Acestia sunt mai reci, nu îți oferă toate șansele. Eu nu am așteptări de la public. Mă mulez eu pe el, pe reacțiile lor.

7. Unde te vezi peste 5 ani ?

Peste 5 ani mă văd plimbându-mă prin țară la diferite teatre. Nu prea aș vrea să mă angajez, aș ”vâna” mai degrabă colaborări cât mai multe multe.




Dana Tabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2012/09/dt-in-dialog-actrita-loredana-cosovanu.html