TNI. Bilanț de stagiune

Stagiunea teatrală 2015-2016 tocmai s-a încheiat. Pe 10 iulie având loc avanpremiera unui spectacol de excepție – Goldberg Show. Facerea lumii și alte întâmplări, o adaptare de Anca Măniuțiu după Variațiunile Goldberg de George Tabori (1991), traducerea: Alexandru Al. Șahighian. Regia este semnată de Mihai Măniuțiu, iar echipa de lucru îi include pe Adrian Damian (scenografia minimalistă și inspirată), Andrea Gavriliu (coregrafia excelent adaptată scenariului), Lucian Moga (light design competitiv), Mihai Dobre (muzică originală, prelucrări diverse și inedite).

Actorilor Teatrului Național din Iași (Călin Chirilă – unul dintre cel mai buni actori ai scenei ieșene, în continuă ascensiune și autoperfecționare, rolul său din Goldberg Show fiind extrem de performant și solicitant, Doina Deleanu și Tatiana Ionesi – prezențe inconfundabile prin meticulozitatea șlefuirii rolului, respectiv discreția scenică destul de grăitoare, Livia Iorga – a cărei ambiție e evidentă din evoluția de până în prezent, Cosmin Maxim – dinamic, capabil să susțină vocal și prin mișcare scenică o partitură de scenă mare, Ionuț Cornilă – mai temperat regizoral decât în alte ocazii, Doru Aftanasiu – în posturi inedite, contribuind la estetica spectacolului (comicul grotesc), Radu Ghilaș și Horia Veriveș – în ipostaze năzbâtioase, chiar dacă în grade și registre diferite, adaptate rolurilor, la primul ghidușia provenind din tipologia rolului sau solicitări regizorale, la cel de-al doilea din stilul său inconfundabil) li s-a alăturat Marcel Iureș. În rolul principal, Marcel Iureș este un actor electrizant, evidențiindu-se prin ceea ce l-a făcut remarcabil dintotdeauna (voce percutantă, privire scânteind nefiresc). Excepții de la anumite ipostaze actoricești de background, ca o explozie mocnită, ce confirmă regula modului său unic de a evolua pe scenă. Dintre actorii ieșeni, având în vedere experiențele de rol anterioare, dar și aptitudinile compatibile cu rolul, l-ar mai fi putut interpreta pe Goldberg, fiecare în felul său, fără a avea efectul lui Marcel Iureș, Teodor Corban sau Emil Coșeru.

Lucrul cu regizorii de marcă invitați au antrenat trupa, aducând-o la această performanță ce încheie stagiunea. În ipostaza sa luciferică, Călin Chirilă pleacă de la rolul din Cafeneaua lui Silviu Purcărete, însă, acum, are un joc mai subtil, mai elaborat, rodul lucrului lui Mihai Măniuțiu cu actorul și al lui Chirilă cu sine. Tatiana Ionesi a exersat mișcarea corporală cu Florin Fieroiu în Cântăreața cheală, lucru care i-a folosit în continuare. Cosmin Maxim a fost provocat cu roluri de compoziție, cărora le-a făcut față cu brio, ceea ce îi permite să revină în forță la alte ipostaze ale sale, în care se simte în largul său (vocal, rock, mișcare scenică), tocmai pentru că-i reflectă aptitudinile. De bun augur este și comunicarea dintre lumile create prin  spectacolele ieșene: boneta lui Madam Mop/Tatiana Ionesi, din fire de mop, reamintind de costumul mopului vivant al Adei Lupu/Mary (Cântăreața Cheală, regia: Radu Nica), defectul la picior simbolizând răutatea umană, absența caracterului (Hovstad/Cosmin Maxim în spectacolul Un dușman al poporului, regia: Claudiu Goga), mergând până la extrem (diabolicul Mr Jay/Călin Chirilă, Lucifer). Așa cum simetriile scenice, decorul aglomerat sau, dimpotrivă, minimalist etc. pot fi fericite sau nu, repetițiile în teatru pot reprezenta procedee artistice sau manierisme. În cazul de față, trimiterile de la un spectacol al stagiunii la altul, fie și din pură întâmplare, sunt favorabile.

Stagiunea 2015-2016 numără spectacole de regizor de marcă, precum Silviu Purcărete, Mihai Măniuțiu, Claudiu Goga, dar și spectacole pentru public/spectatori sau actori, categoriile enunțate nefiind pure. În general, un spectacol nefiind de regie, va aduce în prim-plan jocul actoricesc (de exemplu, Iarna dragostei noastre, regia: Emil Gaju); de aceea, în trecut, când teatrul scenic nu se deosebea prea mult de cel radiofonic, criticii de teatru dobândeau aptitudinea de a-și orienta atenția aproape exclusiv asupra gesturilor actorilor, exceptând spectacolele unor regizori cu viziune. Invers, un spectacol de regie poate eclipsa prestațiile actoricești în detaliile lor, mai ales dacă actorii sunt buni, dar nu excelenți. Atunci când un spectacol nu atinge cote maxime în ceea ce privește tehnica regizorală (indiferent cât de realizat poate fi sub aspect artistic), actorii vor ieși mai mult în evidență (Joc de pisici, regia: Irina Popescu-Boieru) – idealul constând într-un echilibru greu de atins. Un spectacol de teatru își poate selecta publicul prin faptul că se convertește direct sau indirect într-un manifest, constituind o pledoarie pentru, să zicem, o anume sală de teatru (de exemplu, Cântăreața cheală, regia: Radu Nica); prin faptul că promovează un anume tip de teatru sau de text teatral, devenind elitist (Și acum de Sabine Harbeke, regia: Olivia Grecea, respectiv Schimbarea, cu un scenariu inspirat de Daniil Harms și Franz Kafka, cu inserturi de vers dadaist, textul și regia: Nic Ularu, dar și Unu + unu, textul și regia: Lucian Dan Teodorovici sau chiar Cabaretul cuvintelor de Matei Vișniec, regia: Ovidiu Lazăr); prin faptul de a fi popular, prinzând la public, prin umor, prin actualitatea temei (Freelancer Story, textul și regia: Ion Sapdaru).

Din 10 premiere ale stagiunii, un spectacol (Cântăreața cheală) a fost pe bună dreptate premiat pentru cea mai bună scenografie (Adrian Damian) la Gala Premiilor Uniter, iar alte două au fost selecționate în FNT 2016 (Un dușman al poporului, regia: Claudiu Goga și Cafeneaua, regia: Silviu Purcărete).

 Dana Țabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2016/07/tni-bilant-de-stagiune.html