Rocky Horror Show

Pentru că teatrul este o artă a momentului, teatrul este și o artă a prezentului. În primul rând, se știe că teatrul este teatrul este o artă efemeră, două reprezentații nu au cum să fie identice, iar momentul creat de lumea spectacolului în fața publicului dintr-o anumită seară e unică și irepetabilă. În al doilea rând, tocmai din acest motiv tehnicile de teatru participativ sunt încă în mare vogă în teatrul de artă. Un asemenea spectacol cu un scurt moment de interacțiune cu spectatorul la final este Rocky Horror Show de Richard O’Brien, în regia lui Cosmin Chivu.

 Rocky Horror Show readuce în atenție câteva dintre ingredientele necesare unui show contemporan: se adresează cu precădere tinerilor, actorii au voce și știu să cânte la diverse instrumente muzicale (chitară electrică, percuții sau acordeon), iar acest lucru este valorificat (în cazul de față, este vorba chiar de un musical), spațiul de joc neconvențional (un pub) poate fi un atu dacă e folosit altfel decât ar fi putut fi un spațiu consacrat (spectatorii sunt plasați de jur împrejurul scenei, vizionând spectacolul din unghiuri foarte diferite). Principalele calități ale spectacolului trimit înspre calitățile muzicale și coregrafice de excepție ale tinerilor actori sibieni și spre folosirea proiecției video pentru redarea anumitor scene care se petrec simultan cu cele din scena propriu-zisă, aducând anumite dezvăluiri în același timp comice și șocante (comice pentru privitor, șocante pentru personaj) cu privire la relațiile complicate dintre personaje.

Un amestec de comedie, science fiction, horror, musicalul aduce subiectul de film comercial (B movie) pentru tineri din anii `70 în Transilvania, printr-o parodie. Mai multe motive din sfera miturilor moderne se întâlnesc în scenariul lui O’Brien (noul mit al lui Prometeu – legenda lui Frankenstein, mitul Castelului din Carpați și al lui Dracula). Pentru o clipă am avut impresia că vor exista mai multe referințe la Dracula, însă ambiguitatea spațio-temporală este întreținută, iar atmosfera inedită e doar presărată cu indicii. Cei doi logodnici, Brad și Janet, rămân în pană cu mașina și, căutând un loc de unde să poată telefona, ajung la un castel de epocă ce ascunde laboratorul spectaculos al bizarului om de știință transsexual. În 1975, musicalul care-a avut premiera la Royal Court Theatre din Londra a fost ecranizat (The Rocky Horror Picture Show), în regia lui Jim Sharman, avându-l în distribuție chiar pe Richard O’Brien, în rolul lui Riff Raff.

Filmul combină elemente ale artei vanitas (sicrie, schelete, pânze de păianjen, orologii, animale împăiate etc.) cu elemente clownish (fețe vopsite în alb, modul în care se prezintă alaiul de la petrecere (Annual Transylvanian Convention). Iar travestitul de la castel (Tim Curry) are o apariție de rock star. Show-ul sibian este în multe privințe diferit: decorul este minimalist și high tech, iar dansatorii nu mai sunt ca niște clovni, ci sunt introduse elemente de cabaret. Coregrafia inițială este dezvoltată și lucrată riguros, iar muzica este păstrată în original, pliindu-se pe calitățile vocale ale actorilor și făcând apel la instrumente de formație rock. Inevitabil, spectacolul și filmul se întâlnesc în câteva puncte esențiale, în special în ceea ce privește cabaretul colorat din final. Chiar și mici detalii (auriul din vestimentația lui Rocky Horror, chiar dacă sumară în film și ceva mai detaliată în spectacol) fac legătura între cele două producții. Desigur, efectele speciale ale filmului nu ar fi putut fi redate la scara unei montări de pub, însă producătorii nici măcar nu și-au propus acest lucru. Impactul show-ului rezidă în senzaționalul coregrafiei și al muzicii, al scenei din mijlocul publicului care efectiv vibrează sub pașii de dans ai tinerilor actori.  Interpreții sunt foarte tineri și în același timp foarte talentați: Ali Deac în rolul lui Dr. Frank, foarte potrivit pentru travesti, apoi Iustinian Turcu în rolul lui Brad, și el potrivit pentru travesti (ambii actori sunt angajați ai TNRS), Denisa Lupu în rolul lui Janet (o prezență și o voce diafană), cărora li se adaugă Oana Marin, Marian Bureață, Denisa Pintiuță, Vlad Jinga, Gabriela Pîrlițeanu, Raj-Alexandru Udrea, Ștefan Tunsoiu, Alin Turcu, Mihai Rădulea și Vladimir Petre, studenți/masteranzi sau absolvenți ai Universității „Lucian Blaga Sibiu”, Facultatea de Litere şi Arte, Departamentul de Artă Teatrală.

Rocky Horror Show este un spectacol de ficțiune prin excelență, fără scopul educativ pe care storyteller-ul din film încearcă să-l imprime vorbind despre dominarea emoțiilor și firea vicioasă și convingătoare a lui Dr. Frank. Planeta celor ce se dovedesc a fi extratereștri (Planeta Transsexuală din Galaxia Transilvania) ar putea reprezenta o metaforă pentru libertatea absolută sau diluarea separării planurilor virtual și real, suprapunerea dintre vis, iluzie și realitate. Felul în care apăreau transsexualii americanilor anilor ’70 (aliens) ar putea fi cel în care aceștia apar în societatea românească actuală. În această idee s-ar regăsi contextul reluării acestui musical.

(Rocky Horror Show de Richard O’Brien, traducerea: Peca Ștefan, regia: Cosmin Chivu, distribuția: Ali Deac, Denisa Lupu, Iustinian Turcu, Oana Marin, Marian Bureață, Denisa Pintiuță, Vlad Jinga, Gabriela Pîrlițeanu, Raj-Alexandru Udrea, Ștefan Tunsoiu, Alin Turcu, Mihai Rădulea, Vladimir Petre, scenografia: Alin Gavrilă, coregrafia: Adriana Bârză, Oldies Pub, Sibiu, premiera: 31 martie 2017)

Dana Țabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2017/05/rocky-horror-show.html