Despre arta si alte masacre: Ultimul incident de la Nationalul iesean

Care este diferenta de atitudine, mutatis mutandis, intre individual mascat care a ciuruit 14 spectatori la premiera de anul acesta a filmului Batman si profesorul care a oprit reprezentatia spectacolului Nirvana la Teatrul National din Iasi? Ce s-ar alege de lumea spectacolului daca in loc sa ne spunem opinia in mod civilizat, printr-o critica ori un articol de opinie, dupa ce am vizionat intreaga montare, am urca fiecare pe scena, dupa cum ne dicteza constiinta ori, dupa caz, dupa cum ne fileaza lampa si am lua atitudine care mai de care?

Nu sunt adepta educatiei de tip mioritic, prin legarea tinerilor la ochi si ocultarea adevarului. Cred ca, mai degraba, trebuie sa stimulam in elev spiritul critic, lasandu-i pe ei sa decida ce le este util dintr-un spectacol, trecand dincolo de o expresie mai colorata ori de un comportament scenic licentios, in limitele artei, sortand, filtrand, ajungand la miezul problemelor, neramanand la forme de limbaj ori la episoade marginale. In loc sa vizioneze intreaga reprezentatie, pentru a avea ce comenta dupa cu elevii sai, un profesor iesean a preferat sa urce pe scena, sa perturbe intreg spectacolul, deranjandu-i pe toti ceilalti din sala, incalcand drepturile elevilor sai, care, in ciuda faptului ca au venit acolo insotiti de respectivul profesor, au venit de buna voie si poate ca doreau sa vizioneze in continuare.

Bunele intentii sunt insotite de fanatisme dintre cele mai izbitoare. Orgoliul de dascal al domnului in cauza nu i-a dat voie sa accepte nu limbajul licentios, asa cum s-a pretextat, ci atitudinea dispretuitoare emanata de text fata de a fi profesor astazi in Romania. Presupunand ca domnul in cauza ar fi considerat ceea ce se petrece pe scena drept o exagerare, ar fi trebuit de la nivelul academic de la care pretindea ca se ridica, sa inteleaga diferenta dintre act artistic si fapt de viata. Ceea ce se petrecea pe scena era un act artistic, purtand un mesaj cu care domnul profesor nu a fost de acord. In schimb, a confunda actul artistic cu un fapt de viata, de care s-a simtit dator sa-si fereasca odraslele intelectuale, fara a tine seama ca orice om dispune de propria capacitate de discernere, reprezinta o gafa impardonabila. Dupa cum o gafa la fel de impardonabila o reprezinta si atitudinea actorului care s-a simtit personal lezet de intreruperea spectacolului, deoarece acest fapt i-a prelungit sederea in teatru peste limitele contractului initial. Grabindu-se sa-si expuna pe facebook ca orice om depasit de situatie oful, dar, in fond, era dreptul lui la opinie si poate ca nu aveam noi dreptul sa mestecam cu lingura intr-un bors strain. Cate si mai cate nu vezi la statusuri pe facebook, ceea ce ar trebui sa ne puna pe ganduri. Poate ca ar fi mai bine sa ne autocenzuram, existand riscul sa ajungem in ziare, pe blogurile mai stiu eu cui ori cine mai stie pe unde cu ale noastre cogitatiuni private.

Revenind, consider gestul profesorului  iesean incalificabil si i-as sugera sa se puna in postura in care un parinte ori un trecator pe holurile liceului unde preda domnia sa i-ar intrerupe discursul, deoarece s-ar simti personal atacat de problematica razboiului celor doua roze. Nu i-ar explica atunci profesorul in cauza ca nu are nicio legatura chestiunea cu situatia particulara in care se gaseste cetateanul disturbator si ca orice asemanare cu personaje ori situatii reale nu poate fi decat pur intamplatoare?

Conchid, a fost o gafa impardonabila pentru profesorul iesean condundarea unui act scenic cu un fapt de viata. A fost un gest necugetat sa urce pe scena si sa intrerupa reprezentatia. A fost impardonabil sa-si urgenteze elevii sa paraseasca sala de spectacol ca si cum s-ar fi dat stare de asediu. O incalcare a drepturilor omului, atat in cazul actorilor, cat si in cel al elevilor. Nimeni nu se poate considera raspunzator de gandurile altcuiva, de cum functioneaza filtrul mintii altui om, de consecintele unui act artistic asupra vietii cuiva, de modificarile de personalitate produse de o carte, de un spectacol, de un film. Iar daca domnul profesor s-a simtit vinovat pentru ca el si-a adus elevii la teatru, probabil ca alte probleme de constiinta ar trebui rezolvate in cazul domniei sale.

Din punctul meu de vedere, sper sa nu se creeze un precedent ingrozitor. Si ma mai sperie un lucru: daca ciuruitorul de la Batman a crezut ca-si salveaza publicul de un spectacol pe care el l-a considerat ingrozitor? Sper ca va dati seama care sunt consecintele unui asemenea act. Intr-adevar, in efortul unei minti diabolice de a schimba minti se poate ajunge la crima. De la crima morala la cea propriu-zisa nu-i decat un pas. Ce sa mai spunem de masacrarea unui act artistic, care, sa fim seriosi, nu si-a mai atins scopul. Limbajul civilizat si academic al domnului profesor, contrastand asa-zisul limbaj licentios al spectolului, de altfel pretextul opririi acestuia de catre domnul in cauza, nu-mi spune nimic. Faptele sunt mai mult decat graitoare. Va rog eu: analizati de doua ori inainte de a trece la represalii, ganditi inainte de a arunca cu pietre in actori si de a incepe sa impuscati pianisti. Daca nu, nu faceti decat sa semanati cu alti ilustri provocatori ai altor masacre. Si ar fi pacat.


Dana Tabrea

http://dyntabu.blogspot.ro/2012/11/despre-arta-si-alte-masacre-ultimul.html